Download
1 / 36
460 likes | 2.03k Views
Mediul geografic al calotelor glaciare. Colegiul Economic “ Delta Dunarii ” Eleva: Mihailov Adela-Mihaela Prof.: Albaceanu Gherghina Clasa: aXI-a A. Mediul geografic.
E N D
Mediul geografic al calotelor glaciare Colegiul Economic “Delta Dunarii” Eleva:Mihailov Adela-Mihaela Prof.:Albaceanu Gherghina Clasa:aXI-a A
Mediul geografic Mediul geograficreprezintă un macrosistem alcătuit din mai multe componente (relief, apă, aer, sol, vieţuitoare, inclusiv omul cu activităţile sale) între care s-au statornicit relaţii multiple de natură spaţială, temporală, cauzală, evolutivă şi care se oferă observaţiei prin peisaje.
Mediul calotelor glaciare In spatiul dintre 70° si 90° lat. se desfasoara intinderi de gheata in Antarctica, Groenlanda si numeroase insule, precum cele din Arhipelagul Nord-Canadian si partile inalte din Insulele Svalbard, Vranghel, Franz Joseph, Novaia Zemlia acoperite cu mici calote de gheata. Climatul polar se defineste prin variatii termice in limitele temperaturilor negative si prin permanenta frigului. De altfel, temperaturile minime absolute au coborat sub -90° C, la statiunea Vostok. Ca urmare a climatului extrem de aspru, uscatul si oceanul sunt acoperite de mase intinse de gheata.
La periferia teritoriilor acoperite cu gheata, de-a lungul liniei tarmului, exista asezari umane in insulele Svalbard, Groenlanda si in cele din Arhipelagul Regina Elisabeta.Astfel, in partea de nord-est a insulei Ellesmer, se afla cel mai nordic punct locuit permanent, la 81°31’ latitudine, numit Allert Point. Mediul polar este situat in jurul Polului Nord (Oceanul Arctic si teritoriile din jurul sau: nordul Canadei, Alaska, insula Groenlanda, extremitatea nordica a Eurasiei). Regiunile polare: *polul nord *polul sud
Temperaturi si precipitatii Mediul polar glaciarse afla în Groenlanda, în insulele din Oceanul Arctic şi în Antarctica, fiind cel mai rece de pe Pamant. Temperaturile medii lunare sunt negative, valorile cele mai scazute fiind înregistrate la statia Vostok (-88,30 C) în Antarctica; doar în sezonul de vara, în unele zile, temperaturile devin pozitive, provocand o slaba topire a zapezii şi sunt caracterizate printr-o iluminare prelungita, iar „noptile polare", cand lipseste total radiatia solara, sunt extrem de geroase. Ca urmare, precipitatiile sunt numai sub forma de zapada care, prin tasare, se transforma în mase de gheata ce ating în Antarctica si Groenlanda grosimi de la câteva sute de metri la peste 2.000 m. Uneori, deasupra ghetarilor se ridica creste si varfuri de munti pe versanţii carora, în scurtul sezon de vara, se dezvolta cateva specii de licheni, muschi etc.
Fauna • Fauna este redusasi reprezentata de unele specii de pasari, morse, ursi polari, în tinuturile arctice, si pinguini, în Antarctica.
Solul Solul este compus în majoritate din gheaţă. Solul ce se află sub gheaţă este format din roci metamorfice, acoperite de sedimente din perioadele geologice Cretacic şi Permian.
Locuitorii În zona arctica traiesc eschimosii, ale caror asezari rurale se numesc igluuri; laponii care migreaza catre orasele limitrofe zonei si iakuti, care au asezari bine definite. Locuitorii se îndeletnicesc cu pescuitul, vânatul, exploatarea petrolului, carbunelui, uraniului si aurului (Alaska, Rusia). Asezarile omenesti sunt putine, si doar în tinuturile arctice, în Antarctica exista mai multe statiuni de cercetari stiintifice apartinând Rusiei, S.U.A., Australiei, Marii Britanii. Peisajul antropic s-a diversificat prin aparitia de baze militare, centre miniere, aerodromuri. Prin utilizarea spatiului aerian arctic se scurteaza distantele dintre regiuni.
Ghetarul de la Scarisoara • Pe fundul lui se pastreaza in tot timpul anului un strat gros de zapada - primul semn al lumii inghetate adapostita in adancuri. Aici se afla (sub forma unui impresionant portal masurand 24m inaltime si 17m inaltime) intrarea propriu-zisa in pestera. Topografia Ghetarului de la Scarisoara este simpla, deoarece pestera reprezinta in fapt o incapere unica cu o dezvoltare totala de 700m. Aproximativ in mijlocul acestei incaperi se afla un imens bloc de gheata, cu un volum de 75000 mc si care dainuie in pestera de peste 4000 de ani. Fata superioara a blocului (3000 mp) formeaza podeaua Salii Mari. In latura opusa intrarii acest planseu se frange intr-un tobogan abrupt de gheata (zona periculoasa), care da intr-o a doua sala, denumita Biserica. Aici apar primele formatiuni stalagmitice de gheata, intruchipate in coloane masive ale caror capete maciucate sclipesc uneori sub razele de lumina reflectate de zapada din fundul avenului asemeni unor gigantice luminari aprinse. Biserica incheie zona turistica clasica din interiorul pesterii, restul fiind pana in prezent rezervatie stiintifica.
Ghetarii din Groenlanda Ocupa o suprafata de cca. 1.686.400 kmp, de 8 ori mai putin decat calota antarctica. Miscarea este determinata de presiunea creata de gheata continentala din partea centrala. Platoul de gheata groenlandez cuprinde doua bolti imense: bolta de nord cu o foarte larga desfasurare si bolta de sud mai restransa. Ambele trec peste altitudinea de 3000 m si sunt drenate de adevarate fluvii de gheata, acestea fiind principalele furnizoare de iceberguri din Groenlanda. Pana la o departare de 100 km de linia coastei se intalnesc intinderi destul de mari acoperite cu un praf transportat de vant din fasia libera neacoperita de ghetari, praf care absoarbe razele solare si face gheata sa se topeasca chiar si cand temperatura aerului este sub 0°C, producand gauri care ajung pana la 60 cm. Desi Groenlanda pare un tot unitar, monoton, prezinta mai multe aspecte variate. Partea cea mai spectaculoasa a acestui camp de gheata care coboara spre margini este abrupta si se termina spre mare ca un zid. Sunt forme fara nici o stabilitate, ele se schimba dupa cum le incalzeste soarele.
Ghetarii din Arctica Uscata In regiunea arida, pe paralela de 80° latitudine nordica, linia firnului se situeaza catre 1000 m, corespunzand izotermei anuale de -21° si a lunii cea mai calda de -1°. Aici se intalneste un tip specific de ghetar, precipitatiile fiind mai mici de 150 mm.Gheata este furnizata prin excesul acumularii din zona inalta. Nici un ghetar nu se poate forma sub izoterma de 0° pentru luna iulie, cu zapada asa de putina , numai frigurile extreme permit existenta unor astfel de ghetari.
Ghetarii din Arctica relativ umeda Se gasesc pe coasta vestica a Groenlandei si sunt independenti de platoul de gheata groenlandez. Linia firnului este situata intre 400 si 1000 m altitudine, in medie la 800 m.
Ghetarii montani Se formează la altitudini mari, unde temperatura în cursul anului este sub 0 grade C. Gheţarii de vale sunt forme de relief mai mici. Ei sunt mase de gheaţă care se deplasează încet în josul văilor montane. La capul multor gheţari montani este un bazin, numit zonă de acumulare, unde zăpada se comprimă şi se transformă în gheaţă. Când bazinul se umple, gheaţa se revarsă peste marginea bazinului şi începe să curgă. În timpul mişcării suprafaţa gheţarului crapă şi formează crăpături numite crevase. Unele crevase apar pe părţile laterale ale gheţarilor deoarece gheaţa din centru se deplasează mai repede decât la margini. Când un strat de roci mai dure, rezistente scimbă unghiul de înclinare al pantei, gheţarul se sfarmă, creând o masă de crevase care se intersectează, creste şi culmi de gheaţă. Aceste zone se numesc cascade de gheaţă. Cei mai mari gheţari montani se găsesc în peninsula Alaska (din America de Nord), în munţii Himalaya, Hindukuş (din Asia), Pamir, Alpi, Caucaz, Karakorum, Anzi, Cordilieri s.a.
Himalaya Hindukush Gheţarii montani sunt de mai multa tipuri, în funcţie de gradul lor de dezvoltare: • Cei mai mici sunt gheţarii de circ(sau pirineeni); ei nu au limbă, deoarece zăpada căzută, pe de o parte, şi gheaţa topită, pe de altă parte, sunt aproximativ egale cantitativ; se găsesc situaţi în apropierea limitei zăpezilor persistente, ca de exemplu cei din Pirinei. • Gheţarii alpini - au o limită glaciară bine dezvoltată, ce coboară mult sub linia zăpezilor (gheţarii din munţii Alpi, Atlas); Hindukush • Gheţarii himalayeni - sau gheţarii compuşi se formează prin confluenţa mai multor limbi glaciare foarte alungite, atingînd uneori 50 km, neavînd un circ propriu-zis (gheţarii din ţările muntoase Himalaya, Pamir, Karakorum, Han-Tengri, Hindukush ş.a.);
Ararat Kilimanjaro Ghetari “caciula” Mai des se formează pe vîrfurile munţilor de origine vulcanică (gheţarii de pe munţii Ararat, Kilimanjaro ş.a.).
Gheţarul Fedcenko • Învelişul de gheaţă are o mare însemnătate pentru învelişul geografic şi existenţa vieţii pe planetă. El participă la reglarea condiţiilor climatice, asigură circulaţia atmosferei, influenţează asupra regimului termic şi hidric, participă la regionarea lumii organice. Gheţarii sunt o sursă principală de apă potabilă, iar cei alpini servesc drept izvoare de apă pentru multe fluvii şi rîuri (Galben, Albastru, Amudaria…). Gheţarul Fedcenko • Cel mai mare gheţar alpin este gheţarul Fedcenko din Ţara muntoasă Pamir cu lungimea de 77 km, grosimea 700-1000 m, iar cei mai lungi este gheţarul Habarrd de pe munţii Alaska – 145 km.
Câteva date despre gheţari şi calote glaciare • Gheaţa permanentă acoperă 10-11% din suprafaţa Globului. • Daca toţi gheţarii s-ar topi astăzi, nivelul apei oceanelor s-ar ridica cu cca. 70 m. (Sursa: Centrul Naţional de Date despre Zăpadă şi Gheaţă din SUA - National Snow and Ice Data Center - NSIDC) • În timpul ultimei ere glaciare, nivelul mărilor era cu 122 de metri mai scăzut decât în ziua de azi şi gheţarii acopereau aproximativ o treime din suprafaţa continentală. • În timpul ultimei perioade mai calde, acum 125.000 de ani, nivelul mărilor era cu 5.5 metri mai ridicat decât astăzi, iar acum 3 milioane de ani nivelul acestora ar fi putut fi cu 50 metri mai ridicat.
Iceberg-urile Icebergurile sunt parti rupte dintr-un ghetar sau dintr-un bloc de gheata, care plutesc pe apa. Pot avea diferite forme si pot atinge dimensiuni uriase. In 1988, un iceberg de marimea Belgiei a fost intalnit in Antarctica. Icebergurile se distrug treptat si se topesc cand ajung in ape mai calde, dar chiar si celor mai mici le trebuie doi ani sau trei ani ca sa se topeasca.
Polul Nord a devenit o insula Incalzirea globala a facut posibil indepartarea Arcticii decontinentele alaturate. La Polul Nord se află un ocean îngheţat, numit Oceanul Arctic. Datorită încălzirii globale, an de an, suprafaţa de gheaţă scade, în detrimentul oceanului lichid. Iarna au loc depuneri noi de gheaţă, dar încă şi mai multă gheaţă se topeşte vara. Ciclul se repetă deja de trei decenii, an de an suprafaţa acoperită de gheaţă devenind tot şi tot mai mică.
Polul Sud • Polul Sud este partea cea mai sudica a planetei noastre terestre pe continentul Antarctica sau în apropierea continentului. • Polul Sud se formeaza prin procesul de rotatie a globului pamântesc, fiind asezat pe axa de rotatie a acestuia având coordonatele geografice 90° latitudine sudica, fiind situat pe continentul Antarcticii, într-o regiune înghetata tot timpul anului (gheata vesnica), cu altitudinea de 2.800 m. Primul care a atins polul acesta, fiind într-o expeditie de cercetare, a fost Roald Amundsen împreuna cu echipa lui de exploratori, la data de 14decembrie1911. Concurentul lui Amundsen Robert Falcon Scott atinge telul cu o luna mai târziu. Pe drumul de întoarcere Scott si echipa lui mor din cauza foamei si frigului.
Bibliografie • Revista “Terra magazin” nr.12 din 2008. • Revista “Atlas-intreaga lume la dispozitia ta” –editura DeAGOSTINI HELLAS SRL nr. 3, 7 si 8. • www.wikipedia.ro • www.e-referate.ro
