LEZIUNI DISTROFICE

1. LEZIUNI DISTROFICE Notiuni introductive

2. Definitie: proc patolog prin lez metabolice locale si gr-ale pt subst/grupe de subst chimicei: • cantitative: atrofie, distrofii de: volum, grutate, consistenta, culoare, a tes,org,organ; • calitative: distrofii prot, lipidelor, glucidelor, sarurilor minerale. • Nomenclatura: • 1) o acumulare simpla de metabolit N pt un tes: steatoza, glicogenoza hep. • 2) infiltrare: subst aN pt cel/tes: infiltr glicogen in cel nefronului la diabetici; • lispesc modificari citonucleare grave; leziunile sunt reversibile. • 3) degenerescenta (distrofie ireversibila): asociere de subst aN care compromit adaptarea nucleu/citoplasma. • Dg dif - intre 1 si 3 = usor pentru celule, dat modificarilor nucleare si greu pt lez intercel ( amiloidoza, hialinoza). • Pentru a preciza si elimina caracterul de distrofie ireversibila intra in discutie conditiile clinice si fiziopatologice

3. Atrofii (A) • Def: ▼a masei organelor, tesuturi sau celulelor, dobandita postnatal. • A simpla: ▼ dimensiunile cu pastrarea structurii histologice. Evolutie progres  disparitia rezerv metab din cel, tes, org cu▼nr organite citopl ▼ nr cel din tes, org. • Diagnosticul diferential ia in discutie: • 1) involutia fiziologica: a)in graviditate fibra m neteda uterina are 200 m; post partum, fibra m uterina=20 m. b) timus inlocuit la pubertate prin tes conj lax; arcuri branhiale, coada dorsala, dispar la embrion. • 2) Senescenta : ▼ fct si str elem mature  altele mai mici sau deloc, in cadrul incetin gr-ale a proc metab: ▼ in greutate a tes, org ≠ lez din cadrul a diferite boli.

4. in cadrul b cu lez predom destructive in tesutul nervos: a) poliomielita (paralizie spinala infantila) cu liza corpusculilor Nissl (cromatoliza descrisa de Gh. Marinescu) si neuronofagia neuronilor din coarnele ant ale maduvei spinarii; muschii striati nu mai primesc incitatii motorii in timp A musculara si a scheletului. b) miopatii (Ch. Foix si I.T. Niculescu, 1924) cu leziuni ale neuronilor vegetativi din nevrax Varietati de atrofie ANeurotica

5. a. A. Generala: casexie - hipofizara (boala Simmonds) cu emaciere extrema externa: pielea pare lipsita de schelet; b. A. Sistemica: distrofie adipozogenitala sau sindromul Babrinski-Frölich: A. organelor genitale interne, externe, a caracterelor secundare ( pilozitatea de pe fata, pubiana) asociata de cresterea cantitatii de tesut adipos. ≠ A. prin radiatii: ionizante, raze X, radioizotopi, energie atomica, determina atrofii mai ales in tesutul hematopoetic, glandele genitale, in general celule tinere pe cale de multiplicare Varietati de atrofie A. neurohormonala:

6. prezenta in: A. musculara si osteoarticulara: imobilizare prin ap gipsat; A. marginii alveolare dupa caderea dintilor; A. tubilor renali dupa obliterarea glomerurilor in ateroscleroza (ASC) renala. A. colecistul prin obstructie totala datorita unui calcul inclavat in cistic Varietati de atrofie A. de inactivitate

7. Varietati de atrofieA. prin inanitie • fie prin alimente insuf cantit, fie prin lipsa de alim cu valoare plastica-prot cat si prin carenta de polivit: gastroenterita cronica (tranzit prea rapid), steatoree (pentru lipovitamine) in cadrul malabsorbtiei. • Creierul, oasele sunt bine pastrate ≠ de involutie senila; aparatul digestiv, se atrofiaza dat inactivit. Tes gastric▼ cu 90-95%, m striati ▼ cu 45-50%, splina ▼ scade cu 40-50%; ficatul ▼ scade cu 30-45%; cordul ▼ cu 20-25% si creierul ▼ cu 5-10%.

8. insuf lent progresiva a circ arteriale din ASC=dat ingrosare neregulata a per arteriali; DC▼A progresiva a elem cel diferentiate din cortex (cel. piramidale), cord (miofibrile), rinichi (corticala) care sunt inlocuite treptat de scleroza. . Varietati de atrofie A. ischemica:

9. Varietati de atrofie Casexia • este A. mascata, in stadiul extrem, asociata cu scaderea masiva a aportului alimentar, cu autointoxicatii prin boli cronice letale (cancere, boli SNC, boli endocrine, boli digestive, intoxicatii) fiind independenta de varsta si ireversibila. • Macroscopic, forma extrna a organelor este pastrata: marginile sunt ascutite proeminentele mai sterse, turtite, culoarea este modificata (scade cantitatea de sange) - vezi si Atrofia tesutului gras

10. depunerea de pigment de uzura (lipofuscina) in involutii senile, denutritie simpla sau boli cronice. Macroscopic - organele sunt atrofiate, de nuanta cafenie cu cat contin mai putin sange. Microscopic - lipofuscina se depune mai ales in neuroni (chiar de la o varsta nu prea mare); in miocard (central, la capetele nucleilor in zona de sarcoplasma fara miofibile); in hepatocite (in jurul nucleilor). . Varietati de atrofie Atrofia bruna

11. Hipertrofii • modif cantit cu o ▲ diametrului si a greutatii cu pastrarea structurii histologice de baza pe seama unui spor de activitate in legatura cu incitatii neurotrofice. • Hipertrofii cardiace • a. trec de limitele normale: “sportherz” sau cordul sportivilor: defineste cresterea intregului cord disproportionat in raport cu musculatura si dezvoltarea corporala. • Macroscopic, consistenta este crescuta, coloratia este normala vascularizata, este normala: pe sectiunea miocardului este ingrosat. • Microscopic fibrele miocardice sunt mai mari, cu mai multa citoplasma axiala; lipsesc leziunile calitative. • b. segmentare: in toate miocardiopatiile valculare. Ex. : • stenoza aortica: micardul ventricular stang se contracta cu forta mai mare; aspectul este de cord aortic cu hipertrofie de ventricul stang si cresterea diametrului baza-varf.

12. depunerea de subst proteice pe structuri necelulare; indirect recunoastem caracterul degenerativ al acestor tulburari de metabolism. “hyalos”=sticlos, translucid. Def: subst omogena acidofila (roz cu eozina, in coloratie Hematoxilina-Eozina-H.E. rosu cu picrofluxina in coloratia Van Giessen) care inglobeaza structurile pe care se depun (fibrele nu se mai identifica). Macroscopic: organele sunt dure, translucide: sectiunile sunt transparente, cu aspect sticlos, albicios-depunerea este fiziologica: pe corpii albiciosi din ovar. depunerea este patologica extracelulara si intracelulara. Depunerea extracelulara se evidentiaza pe capsule (splina, ficat) dand aspect de “glazura de tort” alb sidefie; pe seroase: pleura (pahipleurite cu aspect “glazurat”), in diabetul zaharat hialinul este prezent in arteriole. Depunerea intracelulara: in infectiile virale hepatice sau din sfera genitala (papilloma virus uman); in ficatul consumatorilor de etanol (corpi Mallory). Distrofii calitative proteiceDistrofie hialina

13. prezenta de zone neomogene fin granulare si/sau filamentoase, eozinofile asemenea fibrinei, inconjurate de reactie inflamatorie. In timp se produce o cicatrice fibroasa ce inlocuieste zona de necroza fibrinoida. Microscopia electronica a demonstrat ca fibrele de colagen se tumefiaza se cliveaza, iar in etapa finala se omogenizeaza. Alterarea colagenului este prezenta mai ales in colagenoze si/sau vasculite: tiroidite, necroza fibrinoida din arteriolete renale din HTA maligna Distrofii calitative proteice Degenerescenta (necroza) fibrinoida

14. Rinichiul amiloid: cea mai obisnuita localizare si cea mai serioasa atingere a unui organ fiind de obicei cauza decesului. Macroscopic: rinichiul este normal sau crescut in dimensiuni, ferm, gri-palid; corticala foarte palida si medulara cu piramidele colorate normal. Microscopic: depunerea initiala este in glomeruli, apoi in tesutul interstitial peritubular, artere si arteriole producand ingrosarea membranei bazale a capilarelor glomerulare, a tubilor etc., astfel ca, celule endoteliale sunt invelite; apoi lumenul capilar si, in timp, se va produce obstruarea spatiului urinar. Clinic: hipoalbuminemie proteinurie, cilindri proteici celulari cu aparitia sindromului nefrotic; progresiva obliterare a glomerulului determina insuficienta renala cronica. Distrofii calitative proteiceDistrofia amiloida

15. Distrofii calitative lipidice • Pot fi in exces sau in minus. Distrofiile lipidice pot fi ale trigliceridelor, ale colesterolului sau a lipidelor complexe (dislipidoze). Distrofiile trigliceridelor in exces sunt fie degenerescenta grasa propriu-zisa in organele parenchimatoase (steatoze) sau acumulari de trigliceride in tesutul conjunctiv adipos, in mod generalizat (obezitate) sau in mod localizat (lipomatoze)

16. Steatoza hepatica : acumulare de trigliceride cu crestere absoluta intracelular si aparitia de vacuole clare (grasimi) care in timp si in cantitate excesiva duc la ciroza. in anorexie, anemie, dupa agresiunea de factori toxici: etanol, benzen, beriliu, CC14, DM, cloroform, corticoterapie fosfor, metan, ciuperci otravitoare, H.v.a. periportal: carente proteine (globale in D.Z. sau partiale, de etionima), staza hepatica cronica - Patogeneza 1. Aport excesiv de aciz grasi liberi (A.G.L.) in ficat (mari obzi: inanitie; terapie corticosteroida). 2-3. Creste sinteza si scade oxidarea de A.G.L. (alcoolosm cronic, D.Z. - lipsa glucidelor impiedica arderea lipidelor; agresiuni toxice). 4. Creste esterificarea AGL in trigliceride datorita cresterii de alfa-glicero-fosfat (otravire cu etanol). 5. Scade sinteza de apoproteine (otravire cu Cl4, Ph sau in malnutritia protein-calorica). 6. Scade secretia de apoprotine din ficat (etanol, carente proteice globale- “sindrom Kwashiokor”, acid orotic) Distrofii calitative lipidice

17. Distrofii calitative lipidice • Excesul general de trigliceride in tesutul conjunctiv se numeste obezitate; cauza majora o reprezinta supraalimentatia; factorii endocrini sunt mai putin angajati (excesul de estrogeni ovarieni, sau corticosuprarenalieni in general). La barbati se citeaza distrofia adipozo-genitala Babinski-Fröhlich • Adipozitatea localizata(lipomatoza) poate sa fie de tip special sau depuneri de grasime localizate propriu-zis. Pentru lipomatozele speciale se citeaza: fata in luna plina din sindromul Cushing; gatul Madelung (depozite lipidice nodulare, tumor-like retrocervicale); lipomatoza interscapulara tip bizon; lipomatoza predominant abdominala tip Falstaff; lipomatoza predominant pelvina tip Rubens; lipomatoza predominant gluteala (steatopigie); b Dercum (depozite pseudotumorale, lipidice la nivelul membrelor superoare, pe torace de-a lungul traiectelor nervoase, care devin dureroase; de obicei recidiveaza dupa interventii chirurgicale de extirpare). • Lipomatozele propriu-zise prezinta incarcarea cu grasimi la nivelul subepicardului in etilismul cronic (cordul bautorilor de bere); lipomatoza pancreatica nu duce la diabet ci la sclero lipomatoza cu afectare functionala exocrina. Lipomatozele pot fi fiziologice, de varsta la nivelul timusului (postpubertate) si in maduva osoasa (maduva grasa ce apare in locul maduvei hematogene cu inaintarea in varsta).

18. Distrofii calitative glucidice • Diabetul zaharat este o afectiune cronica a metabolismului glucidic, lipidic, proteic, caracterizata prin hiperglicemie (utilizare defectuoasa a glucozei) pe seama unui raspuns secretor insulinic insuficient sau inadecvat. diabetul zaharat poate fi: • 1. primar, idiopatic (grup heterogen avand hiperglicemia drept trasatura comuna); • 2. secundar (dupa procese inflamatorii, tumori, medicamente, toxice post hemocromatoza si postpancreatectomii ).

19. La nivelul insulelor pancreatice, modificarile nu sunt constante si nici patognomonice: a. scade marimea si numarul insulelor respective (mai ales la mamele diabetice si inconstant la copii lor); b. insulele de pancreas endocrin devin cordoane subtiri, separate de stroma fibroasa; c. celulele beta ale insulelor sunt degranulate; d. fibroza este extensiva la nivelul insulelor c. se constata depunerea de amiloid (mai ales din diabet zaharat de tip II) f. infiltrarea de limfocite T (halou periferic initial) cu fenomene de insulinita Distrofii calitative glucidice Morfologia DZ

20. Microangiopatia diabetica complicatie a capilarelor si venoloarteriolelor. a. ingrosarea difuza a membranei bazale (in capilarele pieili, muschiului striat, retina, glomeruli si tubi renali) vizibila la microscopia optica (MO ca substanta omogena PAS pozitiva) si la microscopia electronica (ME - aspect lamelar, stratificat); b. arterioloscleroza hialina: depozite de hialin în intima arteriolelor cu îngustarea lumenului (MO - aspect omogen PAS pozitiv) cu aparitia HTA. Macroangiopatia diabetica (ATS) Peste 75% din diabeticii sub 40 de ani au leziuni aterosclerotice pe artera aorta cu placi de aterom care evolueaza diferit (se rup, fiind sediul trombozelor, embolilor, anevrismelor). Patogenia ! Distrofii calitative glucidice Morfologia DZ

21. Nefropatia diabetica are afectare maxima la nivelul glomerulilor prin leziuni ale arteriolelor (nefroscleroza benigna) si leziuni infectioase (pielonefrite cronice; necroza papilara): glomerulopatia diabetica contabilizeaza glomeruloscleroza difuza, apoi nodulara si în final, leziuni exudative cu proteinurie si insuficienta renala. Distrofii calitative glucidice Morfologia DZ

22. Distrofii calitative glucidice Morfologia DZ • Retinopatia diabetica apare la 60% din bolnavii cu diabet zaharat dupa o evolutie de 15-20 de ani a bolii. • Morfologic,la examenul fundului de ochi apar fie pete albicioase pe retina (exudate focaie seroase care au drept corespondenta clinica scotoamele sau pierderile punctiforme de camp vizual), fie anevrisme cu microhemoragii retiniene si microtromboze anevrismaie. • La nivelul vaselor se poate depune hialin (în cadrul procesului de arterioloscleroza) cu obstructie secundara si eventuala tromboza; leziuni ale cristalinului determina opacifierea treptataapar retele de capilare de neoformatie asemeni unei panze “retinitis proliferans”. Aceste capilare se rup usor, apar hemoragii “în panza”, urmate de reparatia lor (proliferari fibroblastice) si formarea de aderente fibroase cu dezlipiri parcelare de retina (foarte greu de tratat la un diabetic) urmate de cecitate. • Concomitent, leziuni ale nervului II ajungandu-se la cecitatea finala. • Neuropatia diabetica afecteaza mai ales nervii periferici somatici (predilectia pentru nervii membrelor superioare, neuropatie periferica sisternica) si vegetativi (neuropatie vegetativa: tulburari în motricitatea vezicii urinare “vezica autonoma”, a mobilitatii gastrointestinale, si in dinamica sexuala). • La nivelul SNC, apar complicatii microangiopatice si de ateromatoza, crescand incidenta accidentelor vasculare cerebrale.

23. Distrofii pigmentare • Pigmentii sunt substante colorate prezente în mod normai în organismul uman (melanina) sau anormai, ultimele cu origine endogena (lipofuscina), sau exogena (pulberi de carbune de fier sau oxizi de fier; saruri de argint; cupru; siliciu; plumb si tus de China folosit în tatuaje).

24. Melanina • Deficitulpoate sa fie generalizat: albinism (lipsa totala de transmisie genetica datorita blocarii sintezei de melanina; bolnavii sunt blonzi, pielea este alba, ochi albastrii, au fotofobie severa si expunerea la soare duce invariabil la aparitia de cancere cutanate) sau localizate:vitiligo clinic leziunea este asimptomatica, cu zone bine demarcate - hiperpigmentare -la periferia zonelor depigmentate, avand contur în harta geografica si talie variabila, cu locaiizare aleatorie) lepra (zone depigmentate pe teritoriile nervilor periferici cu leziuni de nevrita) etc. • Excesul poate fi generalizat:bronzarea dupa expunerea la soare; dupa intoxicatia cronica cu arsenic (în cavitatea bucala, la locul întalnirii gingiei cu arsenicul apar pete închise) sau melanoza arsenicaia a trunchiului (de culoarea cafeniu închisa); boala Addison se însoteste de hiperpigmentare prin pierderea mecanismului de control prin feed-back, cu secretie excesiva de ACTH (un fragment al moleculei de ACTH este identic chimic cu MSH). • Excesul de melanina localizat cuprinde: • Efelide (pistrui), cele mai obisnuite leziuni pigmentate la copiii albi tip caucazieni. Pistruii sunt mici: macule de 1-10 mm rosu-închis, maronii care apar dupa expunerea la soare; microscopic se constata cresterea cantitatii de pigment în stratul bazal, numarul de malanocite fiind normal. • Cloasma este o masca “de sarcina” prin hiperpigmentare la nivelul obrajilor, tample, frunte bilateral; lumina soarelui accentueaza pigmentarea; frecvent cloasma se remite spontan dupa nastere. • Lentigo este o hiperplazie benigna a melanocitelor aparand la oricare varsta, mai frecvent la sugar si copii; patogeneza este necunoscuta; leziunea apare pe mucoase, piele ca macule ovale de .5-10 mm brun-închis.

25. Pigmentii derivati din hemoglobina: • Excesul local de Fe si hemosiderina apare în hemoragii mari, echimoze, hematoalme sau în depunerile lente din stazele vasculare severe (plamanul de staza cronica, prin insuficienta cardiaca stanga, prin liza hipoxica a eritrcitelor). Culoarea rosu-albastruie a hemoglobinei este transformata în albastru-verzui (biliverdina), în rocu-brun (bilirubina). • Cand acumularea de fier, feritina si hemosiderina este extrema, boala = hemocromtoza = triada clasica: ciroza pigmentata micronodulara (în toate carzurle) diabet zaharat (75-80% din cazuri) si pigmentare cutanata (75-80% din cazuri) de unde si denumirea de “diabet bronzat”. Acumularea de Fe este 50-60g, suficienta pentru a fi sesizata de detectorul de metale de pe aeroport. Formele secundare de hemocromatoza agar în talasemii majore, anemii sideroblastice, ciroze aleoolice, dupa anastomoze portocave, ingestie prelungita de Fe medicai, transfuzii multiple etc.; patogeneza formelor secundare este obscura. • Evolutia naturala a bolii poate fi alterata prin flebotomie si utilizarea de kelatori ferici care dreneaza excesul de Fe. Cauzele majore de deces sunt carcinomul hepatocelular (în prezenta cirozei), boala cardiaca (aritmie, fibroze difuze), insuficienta cardiaca.

26. este pigmentul normal al bilei, derivat din hemoglobina, dar nu contine fier; pigmentul este vizibil morfologic cand este prezent icterul (pigmentarea pielii, a mucuaselor sclerelor cand nivelul bilirubinei serice este de peste 2mg% - normai 0,5-1 mg% ); acumularea cea mai evidenta - cu toate ca pigmentul este distribuit în toate tesuturile si fluidele corpului - este în ficat si rinichi. Multe leziuni sunt asociate cu icter; Bilirubina directa

27. Acumulari in exces de cupru sau boata Wilson sau degenerescenta hepatolenticulara • Este o leziune autosomal recesiva a metabolismului cuprului prin acumularea la un nivel toxic de Cu, în multele tesuturi si organe, în principal în ficat, creier si ochi, de unde si denumirea. • În boala Wilson Cu absorbit continua sa se acumuleze în exces în ficat, unde produce agresiuni toxice, dupa varsta de 5 ani. Concomitent, excretia urinara de Cu este mult crescuta. • Modificarile hepatice pot fi minore: încarcare grasa (minima, cu nuclei vacuolati - glicogen sau apa - si ocazional necroza focala) hepatita acuta (asemanator cu hepatita virala de tip C cu mici vezicule clare citoplasmatice), hepatita cronica activa de tip viral (asociaza corpi Mallory) sau leziuni foarte grave de tip ciroza (micronodulara pana la macronodulara) sau necroza masiva hepatica. • Degenerescenta lenticulostriata se caracterizeaza prin acumularea de Cu în celulele nervoase si in celulele gliale (corpi striati, cortex) cu aparitia de miscari dezordonate Parkinson-like sau modificari psihiatrice: psihoze, dementa. • Inelul Kayser-Fleisher apare în general pe cornee la bolnavii cu atingere nervoasa. Depozitul de cupru este verde-brun, este la nivelul limbului corneei. Recunoasterea recenta a bolii permite utilizarea de chelatori de cupru (penicilamina) pentru a preveni acumularea de cupru.

28. Argintul La intoxicatii cu saruri organice sau anorganice (argiroza). Pigmentul, albuminat de argint, este insolubil, negru, depus în straturile superioare ale corionului subepidermic, cel mai frecvent in jurul glandelor sebacee si sudoripare ca si in jurul firelor de par. Argintul da putine reactii celulare si in timp apare o fibroza consecutiva argirozei. Plumbul Pigmenteaza mucoasele, în special gingivala cu negru, datorita aparitiei de plumb. Boala, saturnismul, este foarte rara si se manifesta clinic prin colici abdominale, leziuni hepatice si renale Distrofii pigmentare

29. Calciul • Actiunea vitaminei D: abs Ca indep de a Ph + mobiliz Ca din oase + ▲ reabs Ca din TCD • Deficitul de vitamina D • Atat în rahitism cat si în osteomalacie = mineralizare inadecvata cu exces de matrice osteoida nemineralizata; în rahitism leziunea este complicata prin calcificarea inadecvata a cartilagiilor epifizare cu modificari ale osificarii encondrale. Etapele aparitiei rahitismului, sunt considerate: cresterea excesiva a cartiladelor epifizare pe seama insuf de maturare si dezintegrare a cel cartilaginoase; persistenta de mase distorsionate, neregulate de cartilaj, în cavitatea medulara a oaselor lungi; prezenta de matrice osteoida pe resturi cartilaginoase mineralizate inadecvat; deformarea scheletului este data de pierderea regiditatii structurale a dezvoltarii oaselor. • Conformatia scheletului rahitic depinde de severitatea carentei de vitamina D, durata si, în special, de stress-ul la care este supus. • La nivelul craniului: craniotabes “în minge de ping-pong”; cap cvadratum(frunte olimpiana), (bose frontale proeminente), dintii au cruptie intarziata, coroanele au aspect scalariform (în trepte) cu santuri circulare unde se fac carii cu evolutie rapida. La nivelul toracelui sunt prezente “mataniile costale”la locul de implantare a coastelor pe stern. Sternul este împins fie inainte: stern în “carena” (fund de corabie) sau stern de “prumbel”, sau sternul este înfundat “de pantofar”. La locul de implantare a diafragmului apar niste santuri descrise de Harrison (prin tractiunea muschiului). • Bazinul este plat, sramtorile sunt mai mici; coloana vertebrala sufera modificari în plan sagital (accentuarea curburilor: lordoza lombara, cifoza toracica) sau frontal (scolioza, spondilolistesis - scufundarea coloanei în bazin).la nivelul oaselor lungi: - semnul “bratarii” pentru epifizele declive a radius si ulna si pentru membrele inferioare, curburi cu aparitia de “genu varum” (rotund) si “genu valgum” (în “X”). Fracturile acestor oase sunt “în lemn verde” (ruperea osului fara periost). Visceral se evidentiaza splenomegalie, anemie, musculatura abdomenului hipotona.

30. Calcificari distrofice patologice • Calcificarile patologice contin depozite anormale de saruri de calciu cu mici cantitati de fier, magneziu sau alte saruri minerale. Cand depozitele apar pe zone de necroza sunt numite calcificaridistrofice (apar la o calcemie normala si în absenta unui metabolism anormal). În contrast, depozitele de saruri de calciu din tesuturile vii sunt numite calcificari metastatice. • Calcificarile distrofice - se întalnesc în arii de necroza, fie ca este de coagulare (infarcte organizate vechi) fie ca este de tip caseos (în tuberculoza), fie ca este necroza a grasimii (citosteanonecroza din pancreatita hemoragica). Calcificarea se produce si la nivelul placilor de aterom în ateroscleroza avansata, si la nivelul valvelor cardiace în endocarditele verucoase (în cadrul endocarditei reumatismale). • Macroscopic, sarurile de calciu apar de culoare alba, sub forma de granule, gramezi, dure. În timp, în focarele de calcificare se poate forma os heterotopic. S-a constatat ca si o singura celula necrozata poate constitui sediul depunerii de minerale care progresiv se acopera cu straturi concentrice, lamelare, denumite corpi psamomatosi (psamos = nisip), de exemplu în meningiom, în lumenul glandelor (hiperplazie de prostata) si sialolitiaza (în glandele salivare). • Boala litiazica (calculoza,) apare prin precipitarea de substante greu solubile, continand calciu în jurul unei celule necrozate (fenomenul de initiere), colonii de microbi, resturi parazitare de membrane a chistului hidatic sau corpi straini (fragmente de sonde rupte ete.) ete. si propagarea care apare intracelular si extracelular sau în cavitati preformate (colecist, vezicula biliara, vezica urinara) si canale (cai biliare, cai urinare, cai excretie salivara, bronhii, canal Wirsung ete.). Calculii apar prin exces de acid uric (alimentatie exclusiv carnata) exces de acizi oxalici (alimentatie vegetala) exces de pigmenti biliari (staza biliara) sau exces de alimente bogate în lipide - calculi colesterinici. Prezenta infectiilor microbiene urinare, modifica pH-ul urinar cu aparitia de urini alcaline si în timp formarea de calculi fosfatici (sau centru oxalic si ”coaja“ din fosfati).

31. Distrofii nucleoproteinice Guta • Guta (tumora rea) a fost denumita de Galen care a facut legatura între boala si consumul de alimente, bogate în acid uric (vanat, consum excesiv de organe ete.). Debutul bolii se produce dupa 30 ani mai frecvent la barbati, cu hiperuricemie constanta; dintre acestia doar 2-3% dezvolta artrita gutoasa - localizata la haluce (podagra),la genunchi (gonadra) la mana (chiragra). • Se asociaza: insuficienta renala pe searna litiazei din acid uric si de asemeni hipertensiune arteriala. Leziunile gutoase apar fie la nivelul articulatiei si periarticular, fie extraarticular: urechea externa, pleoape, rinichi, cartilaj pulmonar. • Tofiigutosi sunt depozite subcutate dure, nodulare din cristale de urati, reactie inflamatorie cronica si fibroza. În rinichi, depozitele de urati produc nefropatic gutoasa cu toti gutosi, calculi uratici, inflamatie interstitiala, atrofie tubulara si arterioscleroza. • Examenul de micropsie optica evidentiaza un proces de inflamatie cronica, în jurul uratilor de sodiu, format din limfocite, fibroblasti si celule gigante multinucleate de corp strain.