Realismul

1. Realismul În vreme de război de Ion Luca Caragiale

2. Realismul • Curent literar, care se dezvoltă la mijlocul secolului al XIX-lea, în Franţa. • Apare ca reacţie împotriva subiectivismului excesiv al romantismului. • Se prelungeşte în naturalism, mişcare literară care exacerbează preceptele realismului. • Pledează pentru reprezentarea cu rigoare ştiinţifică a condiţiei umane. • Observăşi stabileşte relaţii de cauzalitate între mediul social , fiziologie, ereditate, rasă (determinism social si biologic). • Fiinţa umană este surprinsăîn ipostaze netipice , dominată de biologic sau patologic. Scriitorii realişti exploreazăşi zonele mai puţin clare, chiar abisale, ale vieţii psihice, demonstrând că sondarea inconştientului uman poate fi realizatăşi în manieră obiectivă, aproape clinic experimentală.

3. Realismul - trăsături definitorii • reprezentarea veridicăşi verosimilă a realităţii, cu preocupare pentru plasarea individului în mediul social şi economic • refuzul idealizării şi al evadării în fantezie => autenticitatea faptelor prezentate • reprezentarea în mod obiectiv a realităţii => oglindirea cu luciditate a acesteia • atitudine criticăşi imparţială faţă de om şi societate • teme principale:- moravurile unei epoci, ale unui mediu - legăturile individului cu contextul istoric,politic,social - oraşul, provincia, mizeria, parvenitismul - individul = produs al societăţii în care trăieşte • importanţa acordată detaliilor Defectele individului si ale societatii

4. Literatura română Ion Luca Caragiale Ioan Slavici Liviu Rebreanu George Călinescu Marin Preda etc. Literatura universală Stendhal Honore de Balzac Gustave Flaubert Charles Dickens L.N.Tolstoi etc. Realismul - reprezentanţi Specii epice cultivate de realişti: romanul nuvela schiţa

5. Nuvela • Termenul vine din fr. nouvelle , it. novella – “noutate,nuvelă” • Se poate defini ca o naraţiune în proză, uneori şi în versuri, cu un singur fir epic, urmărind un conflict unic, concentrat ; personajele nu sunt numeroase, şi sunt caracterizate succint. • Trăsături : - un singur conflict - fapte verosimile - o intrigă riguros construită - tendinţa spre obiectivitate - accentul pus pe reliefarea caracteristicilor personajului. • Clasificare: - nuvelă istorică - nuvelă psihologică -nuvelă filozofică - nuvelă fantastică

6. Literatura română Costache Negruzzi Gh.Asachi Nicolae Filimon Mihai Eminescu Ioan Slavici I.L.Caragiale Mircea Eliade Liviu Rebreanu Gala Galaction Anton Holban Marin Preda etc. Literatura universală Edgar Allan Poe Guy de Maupassant Anton Cehov Thomas Mann Ernest Hemingway etc. Nuvela - reprezentanţi

7. Patima banului, îmbogăţirea, arghirofilia • Patima banului şi a îmbogăţirii reprezintă o temă predilectă a realismului românesc , regăsindu-se în operele lui I.Slavici, I.L.Caragiale , G.Calinescu şi alţii. • Ea apare atât în nuvele cât şiîn romane, fiind un prilej de analiză psihologică, şi de radiografiere a societăţii, deoarece, pentru realişti, omul este în primul rând un individ social.

8. Ion Luca Caragiale • Opera caragialiană cuprinde schiţe , nuvele şi opere dramatice , configurând un registru comic si unul tragic. • Nuvelele psihologice constituie o materializare a mărturisirii dramaturgului : simt enorm si văd monstruos. • Personajele care sunt prinse de magia banului si de magnetismul aurului sfârşesc într-un monstruos acces de nebunie. „De câteva ori, scriitorul a înviat fiinţe abisale, singuratici pierduţi în gândurile şi terorile lor. În pictura interioară a omului, Caragiale se opreşte însă, în prima etapă, la planul organic. Este, desigur, aci, o normă a naturalismului european, care cu zugrăvirea fiinţei fiziologice, a introdus o nouă categorie literară, dar şi satisfacerea acelei nevoi de puternice senzaţii directe…” (Tudor Vianu) „Lui Caragiale îi plăcea să imagineze cazuri unde hazardul seamănă a voinţă răutăcioasă, când fatalitatea capătă fizionomie perfidă.” ( Paul Zarifopol)

9. În vreme de război de Ion Luca Caragiale Prezentare generală: • Caragiale s-a dovedit atras în proză de stările obscure ale inconştientului, de reacţiile psihice imprevizibile ale individului , într-un moment de supremăîncordare. • Autorul abordează cu o meticulozitate de tip naturalist, cazuri-limită, unele cu substrat patologic, invocând factorul ereditar. • În nuvelă, se analizează procesul instalării demenţei în psihicul cârciumarului Stavrache, datorate unei anxietăti prelungite şi declanşate de teama că fratele său, crezut a fi dispărut, s-ar putea reîntoarce, revendicându-şi drepturile. • Ca tematică, nuvela se înscrie în seria prozelor despre setea de înavuţire, ce dezumanizeazăşi mutilează sufletul omenesc, accentul căzând pe răsfrângerile acestei treptate dezumanizări, în psihicul viciat de lăcomie al personajului.

10. În vreme de război Caz patologic de nebunie, declanşată de : patima banului, ereditate încărcatăşi circumstanţe favorizante. Tema nuvelei – consecinţele arghirofiliei în plan psihologic. Titlul – fixeazăîn mod realist timpul acţiunii (Războiul de Independenţă) - valoare simbolică: anticipează drama interioară a personajului, căruia subconştientul îi acaparează treptat conştiinţa, până la a o înlocui total.

11. Stavrache • Cunoaşte procesul psihologic al trecerii de la sănătatea mintală la starea patologică, scriitorul urmărind gradat şi detaliat procesul alienării => destin tragic, involuţie – înstrăinare de sine şi de alţii => eşec existenţial • Suferă de arghirofilie : dovezi : - teama de a nu fi prădat de hoţii ce în sfârşit fuseseră prinşi – atitudine pozitivă faţă de clienţii dispuşi să cheltuiască mult - graba de a merge la avocat pentru a afla modalităţile prin care poate intra în posesia averii fratelui dispărut - frica, devenită obsesie, faţă de posibila reîntoarcere a fratelui său, Iancu • Evoluţia personajului: 1. lăcomie iniţială => anxios, nervos, îşi doreşte neconştientizat moartea fratelui mai mic, frământat de spaima obsesivă de a nu pierde averea în posesia căreia intrase. 2. glisare între planul real şi cel ireal, oniric ( apar coşmarurile ) 3. nebunie

12. GLISARE - plan real / plan ireal • Urmând sfaturile lui Stavrache, preotul cu dublă identitate ( popa / căpetenia hoţilor ) pleacaă pe front, schimbându-şi înfăţişarea şi numele pentru a scăpa de pedeapsa autorităţilor. • După plecarea lui popa Iancu, Stavrache moşteneşte averea obtinută ilegal, a fratelui pe care-l credea mort. • Spaima că reîntoarcerea fratelui l-ar putea deposeda de avere se materializeazăîn coşmarurile repetate care îi tulbură viaţa. • Existenţa hangiului pendulează între realitate şi vis, consumându-l afectiv şi dereglând mecanismele de funcţionare psihică ale celui pe care imaginea fratelui reîntors să-şi revendice averea îl obsedează. plan ireal plan ireal plan real plan real plan real COŞMAR I COŞMAR II

13. - Se manifestăîn vis dorinţa de a-şi ucide fratele, pentru a înlătura un potenţial pericol, ce i-ar putea ameninţa averea. • - Se deteriorează starea de sănătate fizicăşi psihică. • - Simptome ale degradării: -agresivitate ( episodul cu fetiţa ), absenţa • apetitului, refugiereaîn alcool, izolare , etc. • Nu constientizează cauza coşmarurilor, găseşte false explicaţii şi soluţii( rugăciuni pentru liniştea sufletului fratelui mort ). • Toate acestea conduc înspre agravarea stării patologice şi instalarea nebuniei în momentul reîntoarcerii reale a fratelui.

14. DINCOLO DE TEXT ... Interpretarea evoluţiei personajului din perspectivă psihanalitică • Psihanaliza înglobează o serie de concepții dezvoltate de Sigmund Freud privind explicarea fenomenelor psihice, bazate în primul rând pe cercetarea proceselor desfășurate în inconștient și a relațiilor sale cu conștientul, din care rezultă procedee terapeutice aplicate în cazul tulburărilor psihopatologice. Aceste concepții s-au extins la explicarea fenomenelor socio-culturale. • În psihanaliză, instanţele personalităţii sunt următoarele: • Inconştientul= sediul conţinuturilor refulate, cărora li s-a refuzat accesul la nivelul sferei conştientului = rezervorul pulsiunilor: exemple – pulsiunea agresivă, de distrugere, de dominaţie , etc. Instinctul de posesiune (implică ideea unui bun ce trebuie conservat) Instinctul de stăpânire (dominare controlată prin forţă) = pulsiunile conţinute în sfera inconştientului sunt supuse acţiunii cenzurii.

15. 2. Subconşientul= instanţa care nu e conştientă, se află în pragul conştientului , aici e sediul cenzurii 3. Conştientul= primeşte informaţii atât de la lumea exterioară cât şi de la inconştient • Inconştientul şi Subconştientul= partea nevăzută a persoanei, viaţa interioară • Eul conştient= partea vizibilă a persoanei, viaţa exterioară CONCLUZIE

16. Psihanaliza a fost dezvoltată de Sigmund Freud la începutul secolului al XX-lea ca teorie generală a inconștientului. • Modalitatea funcțiunii proceselor psihice au fost deduse de Freud în special din studiul semnificației viselor, interpretate de el ca realizare imaginară a îndeplinirii dorințelor ce derivă din aspirațiile refulate ale copilăriei. • Calea recomandată pentru accesul în înconștient este înțelegerea sensului viselor și a actelor ratate .

17. Psihanaliza • Psihanaliza este : • un procedeu de cercetare a proceselor psihice cu scopul de a investiga semnificaţia faptelor şi a reprezentărilor ce au loc în inconştient; • o metodă de terapie a tulburărilor psihice, în cadrul căreia se tinde la rezolvarea acestora prin aducerea la suprafaţă şi clarificarea semnificaţiei rezistenţelor, transferurilor şi dorinţelor ascunse ale pacienţilor; • un sistem complex de teorii cu privire la efectele proceselor psihice inconştiente asupra trăirilor, gândirii şi activităţii oamenilor. Elementele acestor teorii derivă din cercetarea proceselor psihice și terapia stărilor psihopatologice.

18. METODELE PSIHANALIZEI - Interpretarea evenimentelor biografice - Tot ce produce mintea noastră are rădăcini inconştiente la care se poate ajunge => se află cauza ce produce tulburarea psihică. - Trezeşte la viaţă amintiri adormite ,se resuscitează energii şi forţe mântuitoare - Depanarea amintirilor => cuvântul rostit => vindecare - Imagine vie a etiologiei nevrotice a analizatului prin colectarea asociaţiilor liber produse de pacient Anamneza Metoda asociaţiilor libere

19. Interpretarea viselor Visul este calea regală a inconştientului( Freud ) • Conform credinţelor populare, visul are rol de avertizare, exprimă mesaje din afara noastră, de la zei, de la divinitate. • În psihanaliză, VISUL = instrument care ajută la descoperirea conţinuturilor psihice refulate (emoţii, aspiraţii ) sau blocate ( tendinţe instinctuale) , aflate în inconştient, conţinuturi ce se manifestă patologic, prin simptome nevrotice. • Visul= mijloc de investigatie psihică VISUL • Visul = realizarea simbolică a unei dorinţe nesatisfăcute • dorinţele interzise îşi găsesc sălaşîn Inconştient • analiza inconstientului oferă persoanei informaţii despre viaţa sa psihică profundăşi ajută la descoperirea temerilor şi dorinţelor ce se ascund în profunzimile sale • dorinţele interzise nu mor, rămân active, dar sunt exilate. • prin cenzură si refulare ele sunt ţinute în inconştient. Ele caută să acceadă la nivelul conştient. Profitând de somn şi de adormirea sistemului conştient, conţinuturile refulate se exprimă prin vise. • cenzura face ca imaginile din vis să nu revinăîn conşient, de aceea nu ni le amintim.

20. Refularea REFULAREA = operaţiune psihică automată , independentă de voinţa omului - fără ca el să-si dea seama, tot ceea ce reprezintă o ameninţare pentru bunăstarea sa interioară, este îngropat adânc în psihic, în Inconltient. - dar sentimentele negative nu dispar, ci sunt date la o parte, sunt plasate în Inconştient, deci uitarea e doar o iluzie. - refularea se referăşi la gândurile sau dorinţele nerealizabilesau interzise.

21. Are aspect terifiant, dureros, legat de senzaţii neplăcute => trezire bruscă deoarece conţinuturile refulate sunt prea ameninţătoare şi încărcate emoţional. (exemplu: gânduri sau dorinţe atât de reprobabile încât simpla evocare terorizează persoana) COŞMARUL • Coşmarul = realizare directă a unei dorinţe respinse. • Coşmarul se poate articula şiîn jurul fricii, sau al temerilor inconştiente, situaţie în care nu e vorba de dorinţă, ci de frică iraţională sau necunoscută. • Persoanele deosebit de stresate îşi refulează greu angoasa. • Prin somn şi prin relaxarea psihicului, angoasa iese la suprafaţă, puternicăşi copleşitoare, prin imaginile de groază din coşmar. • Recurenţa coşmarului dovedeşte nerezolvarea unui coflict interior. • Coşmarurile se opresc odată cu rezolvarea problemelor, sau cu interpretarea lor prin conştientizarea cauzelor exterioare sau interioare care le-au declanşat.

22. CONCLUZII 1. Scriitorii realişti pledează pentru crearea iluziei vieţii reale, observând relaţii de cauzalitate între individ şi mediul social, surprinse cu luciditate, în mod verosimil şi veridic. - se observă preferinţa pentru patologic, pentru surprinderea unor situaţii-limită din existenţa omului, pentru analiza psihologicăşi sondarea mecanismelor de funcţionare a psihicului uman.

23. 2. Nuvela psihologică În vreme de război, de I.L.Caragiale, analizează procesul instalării demenţei în psihicul cârciumarului Stavrache, pe fundalul unor tare genetice,cu factori ereditari favorizanţi şi cu îndeplinirea unor condiţii ce declansează angoasa,obsesia,deteriorarea accentuată a echilibrului interior şi a relaţiilor sociale , toate conducând în final la pierderea lucidităţii, la alienare mintală.

24. 3. Analizând tulburările psihice ale personajului din perspectivă psihanalitică, se observă că apariţia coşmarurilor reflectă nerezolvarea unui conflict interior, o fricăşi o temere inconştientă. • Prin somn şi prin relaxarea psihicului, angoasa iese la suprafaţă, puternicăşi copleşitoare, prin imaginile de groază din coşmar. • Deci, coşmarul este realizarea directă a unei dorinţe respinse, refulate. • În cazul lui Stavrache e vorba de frica neconştientizată de a nu pierde averea în posesia căreia intrase prin dispariţia fratelui. • În somn, se manifestă dorinţa de a-şi ucide fratele reîntors , • eliminând astfel un potenţial pericol ce-i ameninţa echilibrul lăuntric.

25. Suferă de arghirofilie, are grave tulburări de personalitate, e anxios, psihotic , marcat de pulsiuni de dominaţie refulate. • Nerezolvarea conflictului interior şi mai ales incapacitatea de a-şi conştientiza problemele cărora le dă o falsă interpretare, agraveaza starea de boală ( se roagă pentru liniştea sufletului decedatului , interpretând ceea ce i se întâmplă prin prisma superstiţiilor şi a credinţelor religioase, tradiţionale). • Realitatea se converteşte în coşmar iar coşmarul devine realitate în momentul reîntoarcerii fratelui de pe front => pierderea lucidităţii, demenţa.

26. BIBLIOGRAFIE • Caragiale, I .L, Nuvele, Editura Herra, Bucureşti , 2004 • Călinescu,Alexandru, Caragiale sau vârsta modernă a literaturii, Editura Institutul European, Bucureşti, 2000 • Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Ed. FRPLA, Bucureşti, 1941 • Cioculescu, Şerban; Streinu, Vladimir; Vianu, Tudor, Istoria literaturii române moderne, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971 • Ciopraga, Constantin, Personalitatea literaturii române, Institutul European, Bucureşti, 1997 • Constantinescu,Pompiliu, Satanismul lui Caragiale în Scrieri, EPL, II, 1967 • Coaşan, Aurelia, Îndrumător pentru evaluarea personalităţii , Editura Dimitrie Cantemir, Târgu – Mureş, 2005 • David, Daniel , Pshihologie clinică şi psihoterapie , Editura Polirom, Iaşi, 2006 • De Castilla, Denise, Testul arborelui, Editura Polirom , Iaşi , 2011 • Dicţionar de personaje literare (coordonator Florin Şindrilaru), Ed. Paralela 45, 2002 • Enăchescu, Constantin, Tratat de psihanaliză şi psihoterapie , Editura Polirom, Iaşi, 2003 • Fanache,Vasile,Caragiale, Ed. Dacia,Cluj-Napoca, 2002

27. Iorgulescu, Mircea, Eseu despre lumea lui Caragiale, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1988 • Iosifescu, Silvian, (coordonator), Analiză şi interpretare - Orientări încritica literară contemporană, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1972 • Iosifescu, Silvian, Dimnesiuni caragialiene, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1972 • Manolescu, Florin, Caragiale şi Caragiale. Jocuri cu mai multe strategii. Ed. Humanitas, Bucureşti, 2002 • Montangero , Jacques, Vis si cogniţie, Editura Polirom, Iaşi, 2003 • Morel, Corinne, ABC-ul interpretării viselor, Editura Polirom, Iaşi, 2008 • Oprea, Alexandru, prefaţă la I. L. Caragiale, Kir Ianulea. Nuvele şi povestiri, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1969 • Parfene, Constantin, Literatura în şcoală, Ed. Didactică şi pedagogică, Bucureşti, 1977 • Petra-Petrescu, Horia, I. L. Caragiale. Viaţa şi opera, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004 • Radian, Sanda, prefaţă la I. L. Caragiale, Nuvele şi povestiri, Ed. Albatros, Bucureşti, 1991 • Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români, în Biblioteca critică, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1917

28. Vlad, Ion, Povestirea. Destinul unei structuri epice, Ed. Minerva, Bucureşti, 1972 • Vlad, Ion, Convergenţe, Ed. Dacia, Cluj, 1972 • Vlad, Ion, Aventura formelor, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1996 • Tomuş, Mircea, Opera lui I. L. Caragiale, vol I, Ed. Minerva, Bucureşti, 1977 • Trandafir, Constantin, Efectul Caragiale, Ed. Vestala, Bucureşti, 2002 • Zalis, Henri, I. L. Caragiale, Ed. Recif, Bucureşti, 1995 • Zarifopol, Paul, Introducere la I. L. Caragiale, Opere I, Cultura Naţională, 1930 • www.informaţiamedicală.ro • www.wikipedia.org • www.emedonline.ro • www.boli-medicina.com • www.sfatulmedicului.ro • www.archeus.ro/lingvistica • www.scridb.com • www.freudlife.org • www.kudica.ro • www.didactic.ro