TOTI SUNTEM RESPONSABILI DE CALITATEA INVATAMANTULUI

1. TOTI SUNTEM RESPONSABILI DE CALITATEA INVATAMANTULUI

2. Realizarea unui învăţământ de calitate superioară depindeîn primul rând de promovarea, fără reţineri, a prestigiului cadrelor didactice. Acesta înseamnă notorietate umană, morală, profesională, ştiinţifică etc. însoţită de consideraţie din partea elevilor, familiei, mass-media şi a factorilor de conducere la nivelurile societăţii. Prestigiul cadrelor didactice capătă relevanţă numai în legătură cu afirmarea competenţelor şi eficienţa acestora în activitatea educaţională desfăşurată în şcoală şi în afara ei.

3. Prestigiul cadrelor didactice presupune : • pregătire temeinică de specialitate; nu poţi pregăti pe altul • dacă nu eşti bine şi foarte bine pregătit în specialitatea ta; • - manifestarea ca om de cultură, ca intelectual; • existenţa unui profil moral-cetăţenesc însoţit de o conduită • demnă,civilizată; • - pregătirea psihopedagogică şi metodică, în care studiul • pedagogic are o importanţă deosebită; • manifestarea de competenţe manageriale pentru a îndruma • clasa, grupul, anii de studiu; • - capacitatea de cercetare, de creaţie ştiinţifică; • capacitatea de perfecţionare continuă pentru a fi în pas • cu noul.

4. Cu siguranţă, se poate vorbi de un învăţământ eficient atunci când actorii principali, profesorii şi elevii, se declară mulţumiţi de rezultatele muncii lor, când aceste rezultate satisfac nevoile unei comunităţi. DE CE OARE AI PUTEA FI MULŢUMIT, DACĂ NU CUMVA TOCMAI DE FAPTUL CĂ O ANUMITĂ ACTIVITATE DĂ ROADE?! Alături de elevi pot să facă aprecieri privind evoluţia învăţământului, alte diverse persoane - familia, autorităţile, societatea însăşi, aceştia de cele mai multe ori nefiind simpli spectatori. Din exteriorul sistemului, şi uneori chiar din interior, se pot formula păreri greşite despre învăţământ.

5. O greşeală majoră care se face în învăţământul românesc este că ceea ce se doreşte a fi aplicat ca aspect nou in activitatea de învăţare nu prea se potriveşte cu realitatea. În ultimul timp, se merge, de exemplu pe ideea că multe informaţii pot fi preluate de pe internet, că se poate renunţa la profesori; parcă elevul român, şi nunumai el, este copilul atomic care învaţă cu o plăcere de invidiat. Aş!

6. Dincolo de orice consideraţie, se uită faptul că un calculator nu poate face minuni; omul, profesorul însă e capabil să o facă, asta bineînţeles dacă este devotat meseriei şi dacă îi iubeşte pe copii; şi dacă este motivat!

7. Copilul, chiar dacă merge la calculator, chiar de caută şi găseşte, de cele mai multe ori nu poate face o selecţie bună, o ierarhizare a informaţiei; uneori, în loc să mai lucreze, se opreşte la jocuri; sau chiar de are intenţia să lucreze, găseşte pe parcurs, până la informaţia dorită, site-uri “intermediare” care îl deturnează de la scopul iniţial.

8. Situaţia de azi a învăţământului nu este rezultatul unor acţiuni recente; ea reprezintă oglinda a ceea ce s-a făcut în decursul mai multor ani, poate decenii, în tot ce presupune activitatea de învăţare. Efectele investiţiilor din învăţământ, dar şi ale modului de organizare, apar mai târziu, sugerând astfel un adevărat EFECT DE VIITURĂ, cu consecinţe fie pozitive, fie negative.

9. Deşi şcoala este instituţia de bază în care se realizează activitatea de învăţare, EDUCAŢIA NU SE POATE DESĂVÂRŞI NUMAI ÎN LIMITELE EI. Ea se continuă în familie şi depinde enorm de felul cum percepe sau cum vrea societatea să perceapă învăţământul. La noi există tendinţa de a nega dacă nu tot, măcar o mare parte din ce muncesc alţii. La fel se întâmplă şi cu învăţământul. Mulţi părinţi nu au călcat pragul şcolii măcar o singură dată, nu îi cunosc pe profesorii copiilor lor, dar acuză orice problemă de educaţie şi de formare cu care se confruntă copilul lor, punând-o exclusiv pe seama şcolii. Mulţi părinţi nu verifică dacă elevii îşi fac temele, dacă aceştia merg la şcoală, nu păstrează în niciun fel legătura cu şcoala.

10. Parcă prea excesiv în momentul de faţă se vorbeşte doar de eşecurile din învăţământul românesc mai ales în media, care are un impact deosebit asupra populaţiei. Si parcă nimeni nu încearcă să ia apărarea profesorilor, uitându-se cât de important este pentru copii să fie integraţi în colectivitate şi să îi pui să lucreze într-un cadru organizat, după anumite metode. Se constată o debusolare în rândul profesorilor, care se răsfrânge şi asupra elevilor. A avea profesori debusolaţi, nemotivaţi constituie un risc major cu consecinţe grave pe viitor.

11. Indiferent de domeniu, şi mă întreb de ce ar face excepţie învăţământul de la această regulă, tratarea cu indiferenţă creează ostilitate faţă de clienţi, în cazul nostru faţă de elevi, o ostilitate ce-i drept nedeclarată, dar care ar fi bine să nu existe, din moment ce chemarea noastră este alta, una umană, de instruire, colaborare, prospectare.

12. De foarte multe ori elevii şi părinţii se vaietă, şi odata cu ei un întreg cor de televiziuni la care sunt invitate persoane mai mult sau mai putin abilitate să dea verdicte despre învăţământ, că sunt materii multe, că programa este foarte încărcată. Să îmi spună cineva dacă a văzut vreun elev maniac în a învăţa la nu ştiu câte obiecte şi căruia să nu îi ajungă timpul.Cel mai mult se vaietă probabil elevii cel mai leneşi. Mai degrabă mulţi elevi vin la şcoală fără a repeta un rând măcarşi aşteaptă să treacă ziua. Situaţia este favorabilă pentru elevi : dacă nu reuşesc dau vina pe profesori. Profesorii acuză mai departe sistemul… Sistemul dă vina pe criză… E un cerc vicios periculos!

13. Din alte puncte de vedere, şi noi, profesorii suntem de acord că la toate disciplinele sunt programe încărcate. Şi am avertizat de multe ori asupra acestui aspect; dar a ţinut cineva cont de apelurile noastre? Decizia asupra conţinuturilor se ia la nivelurile superioare de conducere a învăţămăntului, şi în mod curios, chiar şi de acolo se strigă acum că programele sunt încărcate. Decizia asupra conţinuturilor se ia la nivelurile superioare de conducere a învăţămăntului, şi în mod curios, chiar şi de acolo se striga acum că programele sunt încărcate.

14. Pentru că învăţământul este o activitate ale cărei roade se văd nu imediat, ci peste ani, este bine ca deciziile care se iau să fie bine gândite, pentru a se cunoaşte efectele lor şi pentru a putea preveni aspectele negative mai greu de remediat peste ani