DISIDENT IN PROPRIA CETATE ( o calatorie ratata in cautarea diagnosticului bolilor mentale )

1. DISIDENT IN PROPRIA CETATE(o calatorie ratata in cautarea diagnosticului bolilor mentale) Dr. Radu Vrasti www.vrasti.org

2. Discursul terapeutic

3. Ce este discursul terapeutic? • Jargon modern al lumii selfului (selfhood); • Cultura emotionalismului si nevoia individului de a fi “terapeutizat”; • Tendinta de a “institutionaliza” selful;

4. Originile discursului terapeutic • Metaforele si narativele teoriei lui Freud; • Cultivarea impartasirii emotiilor in spatiul public si esecul etosului modern al auto-constrangerii; • Lexiconul miscarii feministe si cultivarea fragilitatii individului; • Nevoia unui vehicul prin care sa putem sa ne plangem de structura opresiva a familiei.

5. Consecintele discursului terapeutic • Favorizarea impartasirii publice a emotiilor; • Promovarea unei versiuni fragile a subiectivitatii individuale; • Cultivarea unui sens profund de fatalism; • Expansiunea rapida a etichetelor si diagnosticelor psihologice; • Etica implinirii inlocuita cu etica suferintei care acorda privilegii morale si sociale individului;

6. Consecintele discursului terapeutic (cont.) • Renuntarea la narativele genuine in favoarea unui limbaj psihologic vulgarizant; • Profesionalizarea vietii sociale si patologizarea vietii private; • Boala si dizabilitatea ca identitate; • Aparitia unei noi autoritati sociale. • DSM ca expresie a acestui discurs.

8. Globalizarea limbajului terapeutic • Limbajul si conceptele modelului biomedical al bolilor psihice (DSM…) reprezinta cel mai de succes produs de export dar si cel mai periculos al culturii americane… • Se asista la un proces de globalizare a “psyche”-ului american…si la negarea particularitatilor diferitelor spatii culturale; • Westernalizarea modelului bolilor mentale cauta sa controleze felul cum ne vedem si cum experiementam viata cotidiana.

9. Comodificarea ingrijirii sanatatii

10. Comodificarea ingrijiri sanatatii • Marsul impetos al medicinei catre standardizare, obiectivizare, codificare; • Medicina a adoptat modelul consumatorist; • Ingrijirea sanatatii a capatat o valoare de piata; • Astazi medicul trateaza boala si ignora suferinta (Kleinman si van der Geest, 2009); • Discursul medical si structura institutiilor medicale reproduc structura puterii si autoritarismul acesteia (Foucault, 1978) • Medicul trateaza boala si ignora suferinta, iar DSM este o carte despre boli si nu despre suferinte.

11. Sanatatea mentala a ajuns astazi ceva normativ dupa ce a trecut prin stadiile de natural si normal

12. Sanatatea mentala ca ceva natural • Cand vorbim de “Natural” este ca o nostalgie dupa timpurile in care lucrurile erau luate ca atare, in mod natural; • Ceea ce era natural a devenit astazi relativ; • Categoria de natural este instabila si problematica si este continuu re-inventata si re-articulata; • Problema daca boli mentale precum schizofrenia, etc. sunt “natural kinds” (Bolton, 2008).

13. Sanatatea mentala ca normal • Normalul ca mijloc de validare stiintifica si mentinere a ordinii sociale (Foucault, 1970); • Pentru o lunga perioada istorica granita dintre natural si normal a fost de sorginte morala; • Modernitatea a introdus tendinta de a inlocui ceea ce e natural cu ceea ce este considerat normal.

14. Sanatatea mentala ca normativitate • Societatea post-moderna nu mai accepta universalitatea, in schimb recunoaste diversitatea; • Multiple comportamente sau moduri de existenta, alta data deviante si aberante, sunt astazi acceptate ca morale si legale; • “Astazi este disponibila o gama larga de normalitati” (Beck, 2007); • Sanatatea nu mai este incorsetata de “natural” sau “normal”; • DSM ca expresie a normativizarii sanatatii mentale.

15. Globalizarea • Dupa Deluze si Guattari (1987): i) Globalization nu este doar o problema economica, politica sau culturala; ii) Globalizarea inlocuieste ceea ce e fenomenal sau actual cu ceva virtual; iii) Granitele sunt dizolvate, nomadismul a devenit regula, iar identitatea nationala este la limita; iv) Selful este de-teritorializat.

16. Societatea la risc • Societatea actuala – “societate la risc” (Giddens, 1991; Beck 1999); • Cresterea reala si imaginara a perceptiei riscului; • Riscul a devenit principiul dupa care se modeleaza comportamentul uman; • Astazi riscul este perceptul si constientizat, inainte incertitudinea si amenintarile erau atribuite soartei, norocului, sansei sau divinitatii; • Bolnavii psihici ca segment de populatie la risc: economic, social, vital.

17. Familia post-familie • “Familia post-familie” ca o “asociatie electiva” de persoane care stau impreuna pentru a atinge niste scopuri comune (Beck si Beck-Gersheim, 2002); • Familia a devenit un loc al relatiilor democratice si egalitariene cu pretul cresterii incertitudinii si instabilitatii; • Reconcilierea permanenta a nevoii de individualizare, a tendintelor centrifuge, a conflictelor intergenerationale si a nevoii de ingrijire a copiilor si batranilor; • Reducerii timpului de co-existenta intergenerationala; • Pierderea interesului pentru ingijirea filiala a batranilor.

18. Post-modernismul “Post-modernismul este ceva care a venit dupa o epoca de iluzii, optimism si certitudine, este o epoca nihilistica, fara sperante si vise, exact ce facea ca realitatea sa fie ceva suportabil” (Dick Hebdige)

19. Post-modernismul in psihiatrie Permite discutarea cazului adevarului si puterii si a celor care le detin; Cum adminisatraza DSM-ul problema adevarului si puterii;

20. Post-modernismul (cont.) Caracteristici: • Nu exista un adevar obiectiv si absolut ci doar contextual, situational, conditional si mai ales interpretativ; • Accentul este plasat mai mult pe fragmentare decat pe universalism; • Militeaza pentru descentralizarea si democratizarea oricarei forme de putere; • Realitatea este luata sub semnul intrebarii; • Cultura este privita ca un bun de consum ce poate fi manipulat pe piata; • Diversitatea este maximalizata in defavoarea omogenitatii.

21. Post-modernismul (cont.) • Nietzsche: ‘Adevarul’ este o functie a limbajului; atunci ce este adevarul? Adevarul este o armata mobila de metafore, metonimii si antropomorfisme, pe scurt este o suma de relatii umane care au fost intensificate, transpuse si infrumusetate poetic si retoric, care dupa o folosire indelungata par firme, canonice si obligatorii pentru oameni; adevarurile sunt iluziile cuiva care a uitat ca exista ceea ce ele reprezinta, metafore care sunt utilizate fara a avea certitudine senzoriala”. (Kaufmann W, ed. The Portable Nietzche, New York: Penguin Books, 1976)

22. Suspiciunea meta-narativelor Jean-François Lyotard spunea: “postmodernismul este marcat de decesul meta-narativelor, adica a explicatiei totale a realitatii si inlocuirea lor cu micro-narative. Este vorba de o deziluzie provocata de explicatiile pe care stiinta, religia sau politica le-a dat realitatii. Oameni cauta sa le inlocuiasca cu explicatii individuale sau comunitare care sunt mai pujtin tiranice, care necesita mai putina unanimitate. Post-modernismul ignora pe cei care nu se conformeaza la teoriile conformiste, ba chiar celebreaza diferentele individuale si neconformismul. Acei care clameaza adevarul sunt priviti cu suspiciune; oamenii de stiinta, tehnicieni si instrumentele sunt utilizate nu ca sa gaseasca adevarul ci sa augmenteze puterea.” Lyotard J-F. The Postmodern Condition: a Report on Knowledge. . Manchester: Manchester University Press, 1984

23. Stiinta post-normala Thomas Kuhn contesta progresul constant al stiintei si spune ca schimbarile in teoriile stiintifice (shift theory) nu sunt decat un proces adictiv. El vede stiinta ca un fenomen istoric dinamic care consta in trecerea de la o paradigma la alta. Acest proces de tranzitie se numeste “paradigm shift”. (Kuhn TS. The Structure of Scientific Revolutions. . Chicago: University of Chicago Press, 1970) Promotorii DSM-5 si-au dorit sa faca “paradigm shift”. Reprezinta DSM-5 o schimbare de paradigma in diagnosticul bolilor mentale?

24. Stiinta post-normala (cont.) • In cazul stiintei post-normale faptele sunt incerte si valorile sunt luate in discutie; • Tot ce este conventional, normal si stiintific pot fi luate ca valide cand riscul si incertitudinea sociala sunt mici, cand riscul si incertitudinea sunt mari, validitatea lor trebuie mereu pusa in discutie (DSM-5?); • Stiinta post-normala cere noi metode de validare si noi tipuri de cunoastere; • Se cere ca expertiza stiintifica sa se intalneasca cu interesul public; oamenii de stiinta cu publicul larg; (DSM-5?) • Incertitudinea este inevitabila iar cautarea adevarului e suspecta; • Calitatea si nu adevarul devine scopul.

25. Critica DSM-5

26. Critica DSM-5

27. Despre autoritatea si responsabilitatea morala a diagnosticului ABBY L. WILKERSON: Diagnosis: Difference: The Moral Authority of Medicine. Ithaca: Cornell University Press, 1998.

28. Schizofrenia ca obiect sublim al psihiatriei

29. Obiectul sublim al psihiatriei • Foucault (1976): “numai conflctul real al conditiei existentei poate sevi ca model structural pentru intelegerea paradoxului lumii schizofrenului”; • Deluze si Guattari (1982): schizofrenia este o perturbare a relatiei dintre masina dorintelor si masina realitatii; • Louis Sass (1992): schizofrenia poate ilumina experienta postmodernitatii; • Baudrillard (1993): schizofrenul este victima obscena a obscenitatii lumii.

30. Despre post-psihiatrie • Bracken si Thomas (2001) lanseaza cazul post-psihiatriei si afirma ca este nevoie de a merge dincolo de dezbaterea dintre psihiatrie si antipsihiatrie; • In dezbatrea post-psihiatrica trebuie sa intre, asociatiile de pacienti, laicii, organizatiile anti-stigma si alti actori sociali ca termini egali si sa duca la intelegerea relatiei Foucauldiene dintre cunostere, putere si selfhood. • Bracken P, Thomas P. (2001): Postpsychiatry: a new direction for mental health. BMJ, 322:724–727.

31. “nu luati delirul omului ca nu aveti ce pune in loc…”