Citologie şi Histologie Practică

1. Citologie şi Histologie Practică 2009

2. Scopul cursului • Familiarizarea cu noţiunile de bază ale citologiei • Aspectele normale • Modificările inflamatorii • Tumori • Citologia clinică: absentă din curricula medicală din România • Criteriile de malignitate celulară • Corelarea noţiunilor citologice cu cele histologie şi patologie • Aplicarea lor în diagnosticul patologic • Acumularea noţiunilor: patologia chirurgicală • Clinicianul: utilizarea informaţiilor pe care le primeşte de la patolog • buletinul histopatologic • buletinul citologic

3. Patologia chirurgicală şi non-patologii • Acurateţea rezultatului depinde atât de clinician cât şi de patolog • Cunoaşterea de către patolog a datelor clinice, paraclinice şi procedurilor terapeutice • Avizaţi asupra limitei specialităţii lor • Examinarea microscopică este uneori subiectivă

4. Raportul patologic • Document medical important • Descrierea concisă a aspectelor macro/microscopice relevante pentru caz • Se vor evita descrierile microscopice exhaustive • Se va evita “jargonul” histologic: nu are consecinţe clinice • Concentrat pe diagnostic, prognostic, terapie • Importantă colaborarea clinician-patolog

5. Componentele raportului • Date clinice, aspect intraoperator, biopsii anterioare • Decrierea macroscopică (anomalii, localizare, mărime, culoare, dimensiuni, greutate • Fără comparaţii “plastice” (“cât o cireaşă”)

6. Componentele raportului • Descrierea microscopică: • pentru clinician în majoritatea cazurilor inutilă • neinteresat de tipul nucleilor, caracterul citoplasmei • Diagnosticul: • cel mai important capitol; • ex: Carcinom ductal infiltrativ (varianta clasică) G2, pT2N1MX, cod ICD-O: • Comentarii: diagnostic diferenţial, interpretare, elemente prognostice şi cu impact terapeutic • Prezent: raportul patologic standardizat pentru fiecare organ şi tip de leziune

7. Biopsia • Fragmentul prelevat pentru examinarea microscopică • Incizională: prelevă doar o parte din leziune • Excizională: prelevată întreaga leziune cu strat de ţesut normal • Biopsia excizională: valoare diagnostică şi terapeutică • Prelevare: cu bisturiul “rece”, cauterul, acul, endoscopic • Atenţie la cauter!

8. Recoltare • Fragmente multiple: se trimit toate • Strivire cu pensa, incluzionarea incorectă: artefacte • Fixarea imediată, fără manipulare de către chirurg • La multe cazuri sunt necesare metode adiţionale (“speciale”)

9. Examenul intraoperator(extemporaneu) • Pentru examenul extemporaneu nu se pun fragmentele în fixator • Important/dificil • Experienţă, cunoaştere, capacitatea de a lua rapid decizii • Limitele metodei • Trebuie sau nu să fac “extemporaneu”?

10. Examenul intraoperator(extemporaneu) • Practicat pentru: • Prezenţa şi natura leziunii • Diagnosticul marginilor • Prezenţa elementelor diagnostice în material • Diagnostic microscopic sofisticat: inutil • Durata medie: 20 minute • Acurateţea: 89-98.9% • Fals negative: erori de interpretare, absenţa elementelor diagnostice • Diagnostic de certitudine la parafină

11. Prelucrarea primară • Laborator în proximitatea sălii de operaţie • Specimen proaspăt, trimis imediat • Transport: container de plastic • NU se adaugă lichide! • Întârzierea trimiterii: păstrare la 4 C (ore, nu zile)

12. Fixarea • Întreruperea evoluţiei, previne autoliza, păstrează structurile • Formalina tamponată 10% • Compatibilă cu majoritatea coloraţiilor speciale • Păstrare specimen perioade îndelungate • Excepţie: IHC, 48 ore • Retracţia: datorată ţesutului muscular, nu formalinei (e.g. Biopsii colice, retracţie 57%) • Alte soluţii fixatoare: Zencker (B5), Bouin, Carnoy • Volumul de fixator: 10x volumul piesei

13. Fixarea - proceduri • T camerei • 4 C (formalina îngheaţă la -3 C) • Viteza de penetrare a fixatorului: 1 mm/h • Biopsia: 1,5/0.3 cm • Microunde: 300 MHz-300 GHz, 55 C, 1-2 min (poate induce artefacte)

14. Marginile de rezecţie • Identificare • Marcarea marginilor • Suprafaţă netedă, consistenţă dură: identificare uşoară • Includ limita periferică de rezecţie a specimenului • Dacă se găseşte tumoră: precizare anatomică

15. 1. orientarea 2. măsurarea 3. Marcarea marginilor cu cerneală 4. specimenul, evaluarea ,marginilor

16. Coloraţii “speciale” • HE este coloraţia uzuală • Informaţii interpretate de patolog/citolog • Subiectivismul examinatorului • Introduse numeroase metode noi

17. Metode de colorare • Morfologice (HE, tricrome) • Histochimice(PAS, AA, AT) • Histoenzimologice • Imunohistochimice • Metode cantitative • Citologice (Papanicolaou, APT-Drăgan, MGG)

18. Metode histochimice • Reacţia PAS: glicogen, glicoproteine, fungi, paraziţi, mucine neutre • Impregnări argentice • fibre de reticulină • celule neuroendocrine • neuroni şi celule gliale • Coloraţii pentru microorganisme (Giemsa pt HP) • Coloraţii pentru amiloid (roşu de Congo) • Coloraţii pentru fibre elastice (orceină) • Coloraţii pentru mucine (AA, AA-PAS) • Sialomucine : AA+ la pH 2,5 şi negative la 0,5 • Sulfomucine : AA+ la ph 0,5 şi 2,5

20. Histoenzimologie • Aplicare considerabil redusă • Tehnici complexe • Necesită material proaspăt • Enzimele pot fi identificate şi IHC • Aplicare: • Miopatii • Megacolon (Ach-aza) • Seria mieloidă: cloroacetat esteraza • Fosfataza acidă

21. Imunohistochimia • Esenţială calitatea procesării primare • Importantă acurateţea tehnicii • Necesară standardizarea procedurilor • Preparate control • Stabilirea indicaţiilor : • în special pentru tumorile slab diferenţiate • tumori cu origine neprecizată • evaluarea ratei de proliferare • evaluarea receptorilor • Panel de anticorpi: • Imunofenotipizare primară • Imunofenotipizare secundară • Semnalează diferenţierea celular tisulară • Preţ de cost relativ crescut • Utilizare limitată în citologie

22. HER-2/neu ER ChrA Ki67

23. Metode cantitative • Măsurarea obiectivă a aspectelor microscopice • Indexul proliferativ: Ki67 • Densitatea celulelor pozitive pentru receptori hormonali (ER, PR, AR etc) • Valoare prognostică pentru rata de succes la terapia adjuvantă.

24. Microscopia electronică • Utilizată în general pentru cercetare • Identificarea histogenezei şi diferenţierii • Patologia renală, tegumentară • Contribuţie diagnostică: • Tu celule granulare • Tu teacă nerv periferic • Histiocitoză Langerhans • Mezoteliom • Carcinoid • Carcinom cu celule mici

25. Limitele ME • Examinarea de fragmente foarte mici • Absenţa criteriilor de mare specificitate • Erori de interpretare: ţesut non-neoplazic inclus • Dificultăţi de evaluare spaţială

26. Cursul următor: • Diagnosticul citologic. • Buletinul citologic. • De unde facem citologie? • Cum se efectuează un frotiu? • Criteriile de malignitate celulară. • Clasificarea Papanicolaou a frotiurilor.