E N D
INCALZIREA GLOBALA Stiati ca ? Am uitat aproape cu totul demonstratiile de anul trecut de la Copenhaga. Imagini altfel remarcabile: Ecologisti adunati din toata lumea, degerati, marsaluind prin viscol “impotriva incalzirii globale”. Mai tine minte cineva cum eram amenintati ca daca in sase luni nu facem cutare si cutare, gata, s-a terminat – planeta o ia ireversibil pe calea dezastrului? Au trecut sase luni, s-a dus si sezonul estival si iata, vine vremea colindelor. Cine are timp sa se mai gandeasca la profetiile “stiintifice” emise acum un an in numele “luptei pentru salvarea planetei”?! Dar acum doi? Dar acum cinci?
Incalzirea globala • Încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum și a apei oceanelor, constatată în ultimele două secole, dar mai ales în ultimele decenii. • Temperatura medie a aerului în apropierea suprafeței Pământului a crescut în ultimul secol cu 0,74 ±0,18 °C.[1] • Dacă fenomenul de încălzire este cvasi-unanim acceptat de oamenii de știință și de factorii de decizie, există mai multe explicații asupra cauzelor procesului. Opinia dominantă este că încălzirea se datorează activității umane, în special prin eliberarea de gaz carbonic in atmosferă prin arderea de combustibili fosili.
Efectele incalzirii globale Expertii Grupului Interguvernamental asupra Evolutiei Climei (GIEC) au lansat un diagnostic alarmant asupra pericolelor incalzirii globale. Potrivit acestora, o incalzire cu 2 sau 3 grade Celsius pe plan global fata de nivelul mediu de temperatura din 1990 va avea un impact negativ urias asupra tuturor regiunilor planetei.Pana in anul 2080, circa 3,4 miliarde de oameni vor suferi de pe urma penuriei grave de apa provocata de topirea ghetarilor, iar alti 600 de milioane de oameni vor suferi de foame de pe urma secetei, degradarii si salinizarii solului. Seceta va afecta regiuni intinse din sudul Africii, America Latina, zona mediteraneeana, Orientul Mjlociu si Africa de Nord. Unele studii prezic spre exemplu ca padurile amazoniene s-ar putea usca pur si simplu, antrenand pieirea unui numarurias de specii de animale si plante. Expertii spun ca la fel s-a intamplat acum 55 de milioane de ani, la sfarsitul Paleocenului, cand o crestere cu 5 grade Celsius a temperaturilor medii a pustiit planeta.
Incalzirea globala este fenomenul de crestere a temperaturilor medii inregistrate ale atmosferei in imediata apropiere a solului, precum si a oceanelor. Fenomenul de incalzire globala a inceput sa ingrijoreze dupa anii '60, in urma dezvoltarii industriale masive si a cresterii concentratiei gazelor cu efect de sera care sunt considerate in mare masura responsabile de acest fenomen.Modelele climatice elaborate de specialistii in domeniu estimeaza ca clima globala se va incalzi cu 1,1 - 6,4°C in cursul secolului al 21-lea. Estimarile variaza din cauza faptului ca nu poate fi prevazuta evolutia emisiilor de gaze care cauzeaza efectul de sera. De altfel, tendinta de incalzire continua a planetei in secolul XXI este relevata de foarte multe studii in domeniu. Foarte ingrijorator este insa faptul ca aceste scenarii climatice arata ca zonele polare se vor incalzi cel mai mult, ceea ce ar putea avea consecinte dramatice.
Alunecările de teren Alunecările de teren sunt o categorie de fenomene naturale de risc, ce definesc procesul de deplasare, mișcarea propriu‑zisă a rocilor sau depozitelor de pe versanți, cât și forma de relief rezultată. Procesul de alunecare include trei faze: faza pregătitoare, de alunecare lentă, incipientă (procese anteprag); alunecarea propriu‑zisă (trecerea peste pragul geomorfologic); stabilizarea naturală (echilibrarea, procese postprag) În cazul unor procese clasice, tipice, forma de relief se definește prin: râpa de desprindere, corpul alunecării, fruntea alunecării și suprafața de alunecare.
Alunecari de teren • Alunecările de teren sunt o categorie de fenomene naturale de risc, ce definesc procesul de deplasare, mișcarea propriu‑zisă a rocilor sau depozitelor de pe versanți, cât și forma de relief rezultată.
Alunecaride teren • Prin alunecare de teren se intelege deplasarea unei portiuni formata din roci pe o suprafata inclinata (versant). Alunecarile de teren se produc in zonele in care solul este format din diferite tipuri de argila care au proprietatea de a se umfla atunci cand sunt imbibate cu apa (dupa o perioada cu ploi multe). • Multe din aceste alunecari se produc in zone nelocuite pentru ca pamantul argilos este moale si oameii nu isi construiesc case in aceste zone, cateodata insa alunecarile pot afecta si zone populate, pentru a nu se intampla acest lucru se construiesc in aceste zone baraje (stavilare) care sa opreasca pamantul si acesta sa nu distruga gospodariile oamenilor. • In cele mai multe cazuri, alunecarile sunt cauzate de existenta unor mase de argile sau roci argiloase, care au rolul de suprafete de alunecare, fie pentru ele insele fie pentru alte roci aflate pe suprafata lor . Pe langa panta versantului acesta este unul din factorii care pot declansa alunecarile de teren. Factorii care cauzeaza aceste alunecari sunt : apa, defrisarile, cutremurele, eruptiile vulcanilor etc. Perioada de pregatire a alunecarilor de teren poate fi uneori foarte lunga alteori foarte scurta. Cele mai frecvente alunecari de teren se decalnseaza primavara, cand cantitatea de precipitatii este mai mare si mai exista si fenomenul de topire a zapezilor ; si toamna este un anotimp in care se produc multe alunecari de teren din cauza ploilor abundente.
Avalansa • Avalanșa reprezintă o masă importantă de zăpadă care se pune în mișcare și alunecă în jos pe versantul unui munte. • O avalanșă poate duce la vale milioane de tone de zăpadă, precedată de o undă de șoc care spulberă și strivește orice se află în calea ei. Din punct de vedere fizic, aceasta este un fenomen nivologic (determinat de zăpadă), reprezentând un curent de gravitate care constă din material granular. • Aceste fenomene se înscriu printre cele mai dramatice evenimente ale muntelui și reprezintă un pericol pentru populația montană din numeroase țări ale lumii. Extinderea activităților turistice și, în special, practicarea sporturilor de iarnă determină o creștere a riscului impactului avalanșelor asupra societății
Avalansa • Avalanșa reprezintă o masă importantă de zăpadă care se pune în mișcare și alunecă în jos pe versantul unui munte. • O avalanșă poate duce la vale milioane de tone de zăpadă, precedată de o undă de șoc care spulberă și strivește orice se află în calea ei. Din punct de vedere fizic, aceasta este un fenomen nivologic (determinat de zăpadă), reprezentând un curent de gravitate care constă din material granular. • Aceste fenomene se înscriu printre cele mai dramatice evenimente ale muntelui și reprezintă un pericol pentru populația montană din numeroase țări ale lumii. Extinderea activităților turistice și, în special, practicarea sporturilor de iarnă determină o creștere a riscului impactului avalanșelor asupra societății.
Uraganul Katrina Uraganul Katrina a fost un uragan care s-a format pe 23 august2005, în timpul sezonului de uragane din Atlantic din acel an și care a cauzat distrugeri masive în Statele Unite ale Americii, pe coasta Golfului Mexic. Majoritatea pagubelor materiale și a pierderilor de vieți omenești au fost localizate în orașul New Orleans, care a fost inundat după ce sistemul de diguri din zonă a cedat; în unele cazuri, la mult timp după ce furtuna avansase deja spre continent. [1] Alte distrugeri au avut loc în statele Mississippi și Alabama, la distanțe de până la 160 km de centrul furtunii. S-a format deasupra Insulelor Bahamas pe 23 august2005 și a traversat sudul Floridei cu o putere moderată, doar de categoria I pe scara Saffir-Simpson, cauzând câteva pierderi de vieți omenești și inundații, după care a căpătat putere brusc, deasupra Golfului Mexic și devenind unul dintre cele mai puternice uragane înregistrate vreodată pe mare. Furtuna a slăbit înainte de a sosi a doua și a treia oară la țărm, atingând categoria 3 pe scara Saffir-Simpson în dimineața zilei de 29 august în sud-estul statului Louisiana, respectiv la limita dintre statele Louisiana și Mississippi.
Cutremurul • Cutremur sau seism sunt termenii folosiți pentru mișcările pământului, ce constau în vibrații originate în zonele interne ale Terrei, propagate în formă de unde prin roci. Aceste vibrații rezultă din mișcările plăcilor tectonice, fiind des cauzate de o activitate vulcanică. • În unele țări, cuvântul cutremur este folosit doar pentru acele mișcări ale plăcilor tectonice care provoacă daune majore și seism sau mișcări seismice pentru cele care trec neobservate. • Scara seismologică a lui Richter este o scală logaritmică, care este folosită pentru a evalua intensitatea cutremurelor.
Ghetarii • Un ghețar reprezintă o masă enormă de gheață persistentă, formată în regiunile polare (vedeți, ghețar continental și ghețar de calotă) și alpine (ghețar alpin), care, sub influența gravitației, se deplasează lent în lungul văilor sau pe pante. • Din ghețarii continentali adiacenți mărilor și oceanelor se desprind continuu porțiuni întinse, devenind ghețari plutitori, cunoscuți sub denumirea de aisberguri.
Tornada • Tornado (span. tornar = a se întoarce,, participiu tornado; tornear = răsucire), sau Trombă puternică, vânt foarte puternic ce acționează pe un areal redus, sub formă de vârtej de aer fiind frecvent pe teritoriul Americii de Nord unde e numit și twister.Vântul se rotește în atmosferă pe o axă verticală, fiind în corelație cu mișcările de convecție a aerului însoțit de nori negri de furtună (Cumulus și Cumulonimbus). Tromba vârtejului de aer se înalță de la suprafața pământului până la nivelul norilor, această definiție a lui Alfred Wegener (1917) este valabilă și azi.
Clasificarea tornadelor • Scara Fujita • F0 – viteza vantului intre 64-116 km/h. • F1 - viteza vantului intre 117-181 km/h. • F2 - viteza vantului intre 182-253 km/h. • F3 - viteza vantului intre 254-332 km/h. • F4 - viteza vantului intre 333-419 km/h. • F5 - viteza vantului intre 420-512 km/h. • F16 - viteza vantului intre 513-610 km/h. • Diametrul spiralei unei tornade este cuprins intre cateva zeci si cateva sute de metri, uneori insa inregistrandu-se si tornade de dimensiuni mult mai mari (pana la 200 - 300 km).