SISTEME DE ÎNGRIJIRI DE SĂNĂTATE Conf. univ. dr. ODETTA DUMA odettaduma@yahoo

1. SISTEME DEÎNGRIJIRI DE SĂNĂTATE Conf. univ. dr. ODETTA DUMA odettaduma@yahoo.com

2. Bibliografie recomandată Odetta Duma – MANAGEMENT ÎN SĂNĂTATE, Ed. PIM, 2011, Iaşi Georgeta Zanoschi – SĂNĂTATE PUBLICĂŞI MANAGEMENT, EditDan, Iaşi www.who.int www.euro.who.int

3. Dobândirea unor cunoştinţe de bază privind modul de organizare a principalelor modele de SIS existente în lume. Obiective educaţionale

4. Sistemul de sănătate (SS)este reprezentat de un ansamblude elemente care influenţează starea de sănătate la nivel individual şi comunitar, în care sunt incluşi: • factorii de mediu (exogeni), • factorii biologici (endogeni), • stilul de viaţă sau comportamentul adoptat • sistemul de îngrijiri de sănătate (SIS). Acesta din urmă reprezintă de fapt o componentă din cadrul unui sistem de sănătate, cu care adeseori este confundat. SIS ≠ SS, deoarece SIS este inclus în SS

5. Relaţia sistem de sănătate – sistem de îngrijiri de sănătate

6. Determinanţii sau factorii care au influenţă asupra constituirii şi evoluţiei unui anumit SIS sunt: nivelul de dezvoltare socio-economică evoluţia istorică a ţării;  ideologia politică    

7. Componentele unui SIS • 1.producerea şi dezvoltarea de resurse (resursele umane, facilităţile sanitare, bunurile sanitare,cunoştinţele); • 2.suportul financiar; • 3.organizarea de programe; • 4. managementul (planificare, administrare, reglementare, evaluare); • 5. furnizarea de servicii sănătate preventive, curative, de îngrijire şi recuperare

8. Surse de finanţare •       taxele şi impozitele; •       asigurarea obligatorie; •       asigurarea voluntară (privată); •       plata directă, co-plata; •       donaţiile; • împrumuturile din partea unororganisme internaţionale.

9. Organizarea de programe • guvernamentale • neguvernamentale

10. Sistemul de asigurări sociale de sănătate de tip Bismark

11. Sistemul de asigurări sociale de sănătate de tip Bismark, după numele omului de stat Otto von Bismark (1815-1898) care l-a introdus în Germania la sfârşitul secolului XIX, sistem bazat pe prime de asigurare obligatorie ce depind de venitul realizat şi nu de starea de sănătate a persoanelor asigurate.

12. Asigurarea socială de sănătate este acea formă de asigurare prin care indivizii sunt obligaţi să plătească prime către asigurator, prime care nu sunt legate de riscul de boală, ci de venitul fiecăruia.

13. Sistemul naţional de sănătate tip Beveridge

14. Sistemul naţional de sănătate numit şi Beveridge după numele economistului englez William Henry Beveridge (1879-1963) care l-a introdus în Anglia în 1948, principala sursă de finanţare fiind impozitele, modelul fiind preluat ulterior şi în Spania, Portugalia, Irlanda, Canada şi ţările scandinave.

15. Urmăreşte acoperirea universală (a întregii populaţii) sub aspectul îngrijirilor de sănătate şi are ca sursă principală de finanţare taxele generale (finanţare de la buget).

16. Sistemul de îngrijiri de sănătate bazat pe asigurări private din Statele Unite

17. Sistemul liberal se caracterizează prin aderarea voluntară la un fond de asigurări de sănătate, un grad redus de centralizare în ce priveşte organizarea serviciilor de sănătate, acestea fiind în majoritate private. • Sistemul de asigurări private de sănătate în care finanţarea se bazează pe prime de asigurare stabilite în funcţie de starea de sănătate, respectiv de riscurile persoanelor asigurate.

19. În ciuda eforturilor federale şi statale, în Statele Unite aproximativ 15% din populaţia de vârstă activă (<65 ani) este neasigurată.