E x e g e z ă n o u t e s t a m e n t a r ă

1. Curs opțional An II E x e g e z ă n o u t e s t a m e n t a r ă Pr. Prof. Stelian TOFANĂ

2. Curs nr. 1 CUPRINS 1. Noţiunea şi dimensiunea Exegezei biblice 2. Resurse și instrumente necesare în exegeză 3. Școli și curente exegetice 4. Şcolile exegetice din Alexandria şi Antiohia 5. Sensurile Scripturii, context, locuri paralele

3. Noţiunea şi dimensiunea Exegezei biblice • Exegeza - εξηγεομαι = a interpreta, a rosti interpretativ) • Exegeza se prezintă ca o ramura a hermineuticii biblice din sfera practică, fiind o disciplină analitică şi sintetică. • În procesul de interpretare a textului Sfintei Scripturi există două momente importante: - găsirea adevărului ascuns sau al sensului autentic al textului - expunerea acestui adevăr ascultătorilor sau cititorilor. • Exegeza biblică este autentică numai în măsura în care nu urmăreşte, în expunerea adevărului textului, scopuri confesionale, de apărare din perspectivă confesională a unui adevăr de credinţă.

4. Resurse și instrumente necesare în exegeză • Ediții critice - E Nestle – K. Aland, Novum Testamentum Graece, Ed. 1079 (27) 1993, 1997- Editio critica Major - K. Aland, Synopsis Quattor Evangeliorum, (15), 2001 - R. Hanhart, Septuaginta, 2006 (Trad. rom., Polirom , Buc. 2004, 2 vol?) - E. Ellinger, W. Rudolph, Biblia Hebraica Stuttgartensia, Deutsche Bibelstiftung Stuttgart, 1975

5. Dicționare, Concordanțe, Gramatici • Theologisches Wörterbuch zum Neun Testament, Stuttgart-Berlin- Koln, 1990 (10 vol.) • New Testament Dictionary, London 2004 • Dictionarul Noului Testament, Edit. Daniel G. Reid, Oradea 2008, 1246 p • J. Strong, The New Strong’s Exhaustive Concordance of the Bible, Nashville1990 • Concordanță Biblică Tematică, Iași 2000 • F. Blass - A. Debrunner – E.Rehkopf, Gramatik des Neutestamentlichen Griechisch, 1990 Idem, A Greek Grammar of the New Testament and other Early Christian Literature, Chicago 1961

6. Ediții Comentarii • EKK – Evangelisch-Katholischer Kommentar zum Neun Testament (1975) • AncB – Anchor Bible • ICC – The International Critical Commenatry of the Holy Scripture (O.T – N.T) • NTD – Das Neue Testament Deutsch • ThKNT – Theologischer Kommentar zum Neuen Testament • WBC – Word Biblical Commentary • EtB– Etudes Bibliques (din 1903)

7. Introduceri • Raymond E. Brown, An Introduction to the New Testament, New York 1997 • Donald A. Carson, Douglas J. Moo, Leon Morris, An Introduction to the New Testament, Grand rapids 2005 • Werner G. Kummel, Introduction to the New Testament, Abingdon Press 1975 • Luke T. Johnson, The Writings of the New Testament: An Interpretation, Minneapolis 1999 • Kurt Aland – Barbara Aland, Text of the New Testament: An Introduction to the critical Editions and to the Theory and Practice of Modern Textual Criticism, Grand Rapids, 1989

8. Internet • http://www. torreys.org/bible/ • http://www.ntgateway.com • http://www.bibelwissenschaft.de • http://www.bsw.org/project/biblica (Biblica) • http://www.bookreviews.org (Review of Biblical Literature)

9. Școli și curente exegetice • Exegeza iudaică - Exegeza iudaică s-a născut imediat după exilul babilonic, când iudeii, nemaicunoscând ebraica biblică – recurg pentru interpretarea cuvântului - la serviciile scribilor. - La început - rolul de traducători ai cărţilor sfinte - Mai târziu - însoţesc traducerile cu scurte interpretări. - Cu timpul, accentul care trebuia pus pe cuvântul biblic s-a mutat pe cuvântul scribilor, astfel că până la urmă interpretarea lor se transformắ în erudiţie, iar evlavia iniţială în formalism liturgic şi legalist.

10. Cei mai importanţi reprezentanţi ai exegezei iudaice sunt Hillel şi Şamai - au creat şi două şcoli de interpretare iudaică. • Hillel trăieşte în vremea lui Irod Idumeul şi este conservator. - s-a străduit totuși să scoată la iveală nu numai litera, ci şi spiritul cărţilor sfinte, arătându-se, din acest punct de vedere, cât se poate de progresist, chiar liberal, după unii, în interpretarea poruncilor Legii. - a făcut deosebire categorică între ceea ce însemna cuvântul revelat şi cadrul interpretării lui în spaţiul tradiţiei iudaice.

11. Şamai - trăieşte în aceeaşi epocă - este un interpret rigid, formalist şi extremist - un fanatic al tradiţiei şi un adversar puternic al oricărei stăpâniri străine asupra Palestinei. - despre el se spune că: - obliga pe copii să ţină post chiar din leagăn - evita expedierea corespondenţei în ajunul sărbătorilor, ca nu cumva scrisorile sale să încalce legea călătoriei spre destinatari - nu mânca ouăle din ziua sâmbetei - refuza să cumpere de la piaţă zarzavaturile pentru care nu se dăduse zeciuială etc.

12. De la Hillel şcolile rabinice au păstrat câteva reguli de interpretare de care apoi s-a ţinut seama în interpretarea iudaică târzie: - Analiza fiecărui text în parte - Comparaţia între textele asemănătoare - Demonstraţia afortiori - scoaterea concluziilor referitoare la text din ideile anterioare analizate în context - Analiza concluziilor prin analogie - Armonizarea concluziilor cu sensul întregului context - Întărirea concluziilor prin exemple.

13. Urmaşii lui Hillel n-au ţinut seama de aceste reguli – au devenit cei mai îndârjiţi adversari ai Mântuitorului Hristos şi ai învăţăturii Sale. • După părerea scribilor - exegeza este o ştiinţă care se învaţă prin studiu îndelungat şi mai ales prin iniţierea în anumite secrete divine care constau în anumite formule şi practici de astrologie, chiromanţie, medicină, artă culinară şi pe care rabinii de altădată credeau că le-au primit direct de la Dumnezeu • Prin aceste metode, exegeza biblică iudaică se transformă în cabalism (cabala = ansamblul învăţăturilor dogmatice, filozofice şi simbolice păstrate de vechii iudei pe calea tradiţiei). • Exegeza cabalistică pornea totdeauna de la principiul că Scriptura, pe lângă sensul exprimat prin cuvinte, are şi alte sensuri misterioase, profunde, ascunse

14. Gematrie -principiu care constă din transformarea literelor în cifre şi din substituirea cuvintelor şi a expresiilor în altele de valoare numerică egală. - Exemplu – Fc. 1,1 şi II Paral. 36,23 numără câte 6 „alef”, care reprezintă cea dintâi literă a numeralului „elef” = 1000. Aceste versete au fost interpretate de cabalişti în sensul că lumea va dura 6000 de ani • Notaricon -sensul unui cuvânt ascunde în el şi sensul cuvintelor care încep cu literele sale. Exemplu – Primul cuvânt al Sfintei Scripturi „bereşit” cuprinde în sine şi ideile arătate de verbul „bara” = a crea şi de „raghia” = faţă a pământului şi de „ereţ” = pământ şi de „şamaim” = cer etc.)

15. Temurah(= substituire) - consta din schimbarea locului ocupat de literele unui cuvânt pentru a obţine noi cuvinte, cu noi înţelesuri, sau chiar constând din înlocuirea literelor unui cuvânt cu altele aparţinând altor cuvinte asemănătoare sensului primului cuvânt. Exemplu – „Maleahi” = mesagerul Meu poate fi oricând citit „Mihael” = cine este ca Iahve

16. Şcolile exegetice din Alexandria şi Antiohia • 1. Şcoala exegetică din Alexandria - Între precursorii şcolii - Clement Alexandrinul - principii hermeneutice: • În Sfânta Scriptură există o învăţătură ascunsă pe care Mântuitorul a încredinţat-o numai Sfinţilor Apostoli, iar aceştia numai învăţătorilor Bisericii. • Nu oricine este capabil să înţeleagă şi să interpreteze Sfânta Scriptură, ci numai cei iniţiaţi, Clement având în vedere o anumită pregătire teologică. • Din cauza imperfecţiunii sale (a trupului) omul nu poate cuprinde toate adevărurile Scripturii. • Cheia cu care putem deschide uşile Sfintei Scripturi este alegoria.

17. Adevăratul întemeietor al şcolii din Alexandria a fost Origen. - 4/5 din opera sa este exegetică. - principii hermeneutice: • Din cauza imperfecţiunii sale omul nu poate înţelege desăvârşit cugetarea divină din Sfânta Scriptură. • Sfânta Scriptură este inspirată de la primul până la ultimul cuvânt. • Sfânta Scriptură nu conţine nici o eroare sau inexactitate sau contrazicere cu ea însăşi sau cu adevărurile de ştiinţă.

18. Inspirate şi infailibile sunt numai textele sfinte ieşite de sub mâna aghiografului, aşa că orice interpretare trebuie să pornească de la stabilirea critică a textului original. • Sfânta Scriptură, după Origen, are trei sensuri: • Trupesc (= sensul literal) • Psihic (= sensul alegoric) • Duhovnicesc (= sensul spiritual-moral) • Interpretarea Scripturii necesită o pregătire intelectuală şi morală care nu se dobândeşte decât prin studiu îndelungat, prin practica unei vieţi pioase şi prin rugăciune stăruitoare. • Creştinii trebuie să se desprindă întotdeauna de povara sensului trupesc şi să depăşească sensul psihic, urcându-se la sensul duhovnicesc al Sfintei Scripturi, care este – ”cel mai înalt şi singurul demn de autorul ei şi de cei care voiesc a se uni cu Domnul.”

19. Cheia care deschide calea spre sensul duhovnicesc este interpretarea alegorică, ale cărei reguli fundamentale sunt analogia biblică şi analogia naturală. • Călăuza supremă în domeniul interpretării Scripturii este învăţătura Bisericii (se referea la scrierile Părinţilor Bisericii). • În orice controversă sau nedumerire exegetică ultimul cuvânt aparţine pe drept autorităţii bisericeşti.

20. Multe însă dintre teoriile elaborate de acest geniu creştin s-au dovedit a fi greşite şi, cu timpul, au fost părăsite: - tendinţa sa excesivă spre alegorizarea cuvintelor Sfintei Scripturi, care evaporează într-un fel faptele de realitatea lor istorică. - aplicarea trihotomismului antropologic al lui Platon şi Aristotel în stabilirea sensului Sfintei Scripturi. - lipsa unui criteriu stabil la Origen în aprecierea caracterului inspirat al textelor biblice etc.

21. 2. Şcoala exegetică din Antiohia Când vede în: - zilele creaţiei - ere geologice - în şarpele din paradis – senzualitatea - în alungarea vânzătorilor din Templu - curăţirea sufletului de păcate - în războiul poporului ales cu popoarele din jur - lupta împotriva idolatriei - în mai toate numerele din Sfânta Scriptură – simboluri Origen împinge exegeza biblică pe făgașul subiectivismului şi slăbeşte considerabil valoarea istorică a cărţilor sfinte. Școala exegetică din Antiohia – reacție la acest mod de interpretare a Scripturii

22. Întemeiată în secolul al III-lea de preoţii Lucian şi Dorotei • Şcoala din Antiohia ajunge la mare înflorire prin reprezentanţii din secolul al IV-lea ca: Diodor de Tars, Teodor de Mopsuestia, Teodoret de Cyr, dar mai ales Ioan Gură de Aur. • Ioan Gură de Aur - este socotit cel mai mare exeget şi omilet răsăritean care a dat atenţie cuvenită: - sensului literal al textului -importanţei contextului - locurilor paralele, fără însă să desconsidere aspectul alegoric, dar mai ales tipologic în interpretarea Sfintei Scripturi.

23. Sfânta Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu şi cel dintâi izvor al descoperirii dumnezeieşti. • Sfânta Scriptură este o carte destinată lecturii tuturor creştinilor, lectura ei vindecând toate rănile sufleteşti, iar necunoaşterea ei constituind cauza tuturor rătăcirilor sau ereziilor. • Exegetul trebuie să-şi însuşească toate cunoştinţele introductive referitoare la autor, timp, destinatar, scop, limbă etc. • Exegetul nu trebuie să caute să afle şi să expună ideile şi gândurile sale sau ale semenilor săi, ci ideile şi gândurile pe care Dumnezeu a vrut să ni le comunice nouă prin intermediul aghiografilor.

24. Sensul tipic - care se află în toate textele cu caracter profetic - trebuie sprijinit întotdeauna pe cel literal-gramatical istoric - printr-o pătrundere cât mai atentă a spiritului limbii ebraice şi greceşti - prin analiza gramaticală şi istorică a fiecărui text - prin respectarea strictă a contextului - prin studiul comparat al textelor paralele. • După aflarea sensului fiecărei pericope biblice exegetul este dator să arate consecinţele lui pentru viaţa practică, insistând asupra datoriei creştine de a conforma gândurile şi faptele cu voinţa lui Dumnezeu exprimată în textul sfânt.

25. Felurile sensului • Prin sens – ideea, gândurile sau concepția cuiva gesturi exprimate prin simboluri cuvinte rostite text scris

26. Împărțirea sensului biblic Sensul literal – istoric - reprezintă ideile, gândirea și intenția aghiografilor potrivit faptului istoric relatat - ex. ”Și duceau și alți doi făcători de rele ca să-i omoare împreună cu El” (Lc 23,32) Sensul tipic (profetic, alegoric, spiritual sau mistic) - tip - tupoj - etimologic– imagine, figură, exemplar încă nefinisat - antetip – prezent într-o formă nedesăvârșită în tipul pe care-l reprezintă - În sf. Scriptură – printr-o realitate istorică a V.T., care se împlinește desăvârșit în N.T. - ex. – Adam – tipul lui - Hristos – al doilea Adam (Rom. 5,14) - Potopul – Botezul (I Pt. 3,2) - Melchisedek – Arhiereul Hristos (Evr. 7,3)

27. Contextul biblic relația existentă între ideile unui text • Contextul reprezintă raportul dintre acestea și părțile care îl preced sau succed

28. Extern – expunerea evenimentelor în ordinea lor istorică, cronologică (Lc. 3, 1 u) • Felurile contextului Intern – raportul dintre părțile unui text (structura)

29. logic– înlănțuirea logică a ideilor ( In 1, 1 - La început..) ( Mt. 5,21-48 – Ati auzit că s-a zis...) Contextul internpsihologic - înlănțuirea după legea psihologică a asocierii ideilor (Lc 14,14-24 – Cina cea mare) profetic – propriu unor viziuni profetice (F.Ap. 2,16 – Ioil 3,1-5)

30. Locurile paralele • Texte care întrebuințează cuvinte și expresii asemănătoare sau tratează fapte și subiecte înrudite • Exemple – episodul Tăierii capului Sf. Ioan Botezătorul – Mc. 6, 16-29 – Mt. 14, 1- 12; Lc. 9,7-9)