Expertiza peisajului (1)

Expertiza peisajului (1) Peisajul este o regiune geografică, care se diferențiază prin anumite caractere de alte regiuni

Expertiza peisajului (1) Noțiunea de peisaj: noțiune relativ nouă cu o definiție mai largă. Peisajul este o parte a suprafeței terei, a geosferei, care după aspectul/configurația ei, după imaginea sa și după interacțiunea proceselor și a funcțiilor într-un punct concretformează o unitate spațială cu un anumit caracter(d. Schreiber 1999) Definiția peisajului ca și caracterul integral al unei regiuni (unitate spațială de un anumit caracter / caracter totalitar) este atribuită lui Alexander v. Humboldt (d. Schreiber 1999)

Noțiunea de peisaj • Noțiunea de peisaj sau „landșaft“ (după unii autori) este folosită atât în literatură cât și în cărți de specialitate cu patru înțelesuri, care au ca punct comun caracterul unitar al peisajului. Aceste înțelesuri sunt: • 1. peisajul este o parte spațială relevantă din punct de vedere geografic cu anumite elemente caracteristice • 2. o vedere pitorească a unui spațiu cuprinsă de o linie de orizont • 3. un segment al terei vizibil dintr-un punct fix • 4. simbol pentru un subiect modern reprezentându-l sub formă estetică într–un spațiu exterior (vedere a peisajului, tablou al peisajului)

Peisajul ca noțiune geoștiințifică (1) • Noțiunea de peisaj și-a câștigat importanță în primul rând în limbajul cotidian și este conotat cu conținuturi semantice legate de noțiuni fizionomice cum ar fi • Armonie • Frumusețe • Unitate • Integritate • Particularitate • Diversitate • Posibilitatea de a fi delimitată • Este o regiune geografică, care se deosebește prin diferite caracteristici de alte regiuni: Peisajele pot fi astfel împărțite după habitatele predominante ex: peisaj de zonă umedă, peisaj de luncă, peisaj de stâncării, peisaj de pajiști, peisaj de dune,

Peisajul ca noțiune geoștiințifică (2) • Se discută dacă acest caracter integral ca unitate de peisaj există ca atare prin obiectele culturale și formațiunile geologice, sau se formează numai în conștiința privitorului. • In Germania și Elveția se înțelege prin peisaj resp. „landșaft“ și un spațiu geografic – politic (o unitate administrativă politică) care include și populația regiunii respective

Peisajul ca noțiune geoștiințifică (3) • In Geografia Peisajului peisajul este considerat ca baza existenței umane și expresia activității omului și a viziunilor sale de ordine. • Peisajul este privit în acest sens pe de o parte ca o stare statică ideală, ca un „peisaj sănătos“, pe de altă parte considerat ca fiind în continuă dinamică, deoarece componentele peisajului sunt supuse folosinței de către om. Această contradicție își are originea chiar în noțiunea de peisaj care îmbină aspecte estetice cu proprietăți materiale ale unui spațiu.

Peisajul ca noțiune geoștiințifică (4) • In geomorfologie, ecologie și alte ramuri descriptive ale geoștiinței se încearcă de a se clasifica spațiul geografic în sens taxonomic (diferite grade de extindere) deosebindu–se: • peisaje largi, macrolandșaftice, • Peisaje cu întindere mai mică, microlandșafturi, noțiune folosită și de geografi români (Posea) • Se vorbește de asemenea de elemente din care este alcătuit peisajul: • Forme topografice • Forme ale acoperirii solului incl. covorul vegetal • Caractere climatice • Structura așezărilor • Alte elemente ale geografiei umane

Ce determină caracterul peisajului? Clima Perioade climatice trecute Glaciațiunea Clima actuală Substratul geologic Regim hidrologic forța modelatoare a apelor Geomorfologia /forme de reliefși vegetația lor Peisaj cultural cu diferite moduri de folosință Influența omului

Peisajul ca noțiune geoștiințifică (5) • Prin aceste elemente se deosebesc: • A. Peisaje naturale: • anorganice (deșert, lac sărat, pustiuri de gheață) • Organice: ex. Pădurea pluvială tropicală, savane etc. • B. Peisaje culturale (de cultură): în care se repetă caractere tipice, modele sau structuri • fizice, geomorfologice (stânci, nisipuri, coline, șesuri) • biogene, ecologice: apă, pădure, pajiști • antropogene (incl. sociogene), tehnice: ziduri de piatră, maluri consolidate, case, drumuri)

Peisajul ca noțiune geoștiințifică (6) • In planificarea peisajului se vorbește în general de spațiu geografic, spațiu liber, prin care se înțelege un spațiu de acțiune socială și de ordine spațială ca instrument de dirijare a evoluției unei regiuni în contextul politicii regionale și a strădaniilor comune ale Uniunii Europene. • Sunt folosite noțiunile de regiune, ținut, arie, circumscripție, ca sinonime sau și în sens diferit de la autor la autor, în sens de regiuni politice sau ca noțiuni de lucru ale geografiei regionale supraordonate peisajului. • Peisajul este în acest caz o formă specială a unei regiuni.

Peisajul ca noțiune geoștiințifică (7) • Peisaje pot avea toponimii specifice: ex: Mărginimea Sibiului: peisaj montan, peisaj rural istoric cu pajiști și păduri • Țara Oltului: peisaj premontan de pajiști și păduri • Plaiul Foii: peisaj montan, de pajiști • Poiana Ștampei: peisaj montan, de păduri și tinoave

Peisajul istoric • Este o noțiune de cercetare din istoria geografiei: • Istoria înțeleasă din optica peisajului ca o istorie a așezărilor într-o regiune bine delimitată din punct de vedere al spațiului geografic în dezvoltarea sa de alungul istoriei. • Independent de schimbarea structurilor de proprietate, de stăpânire sau a structurilor economice și a granițelor administrative (mai mult sau mai puțin schimbate) există mai ales în conștiința locuitorilor un sentiment de identificare a unei colectivități crescute de–alungul secolelor (mărginean, poienar, ardelean etc.)

Delimitare față de noțiunea geografică a peisajului • Ca și cea de peisaj istoric și noțiunea geografică a peisajului este relativ nouă și nu totdeauna definită destul de clar. Atât în literatură, cât și în cărți geografice de specialitate noțiunea de peisaj (landșaft) este folosită în diferite sensuri. • Noțiunea de peisaj în sensul științelor naturii resp. geografiei subliniază aspectul spațial, științele istorice privesc noțiunea de peisaj mai mult sub aspectul unei dimensiuni în timp. • Există întretăieri și treceri între ele.

Dimensiune spațială Spațiu geografic Dimensiune în timp Peisaj geografic peisaj istoric Condiții fizico- geografice, Geomorfologie, Condiții de sol, vegetație Peisaj cultural Procesul de transformare a peisajului prin activitatea omului Dimensiune istorică

Peisajul istoric și geografic Peisajul istoric (dar și cel geografic / peisajul de cultură) necesită cercetare interdisciplinară • Peisaj de cultură sau cultural, • peisaj industrial, • peisaj lingvistic, • peisaj de drept urban • Spațiu natural • Spațiu economic • Spațiu lingvistic • Toate noțiunile sunt orientate geografic, dar sunt de neimaginat fără procese istorice de transformare.

Peisaje geografice și istorice =vechi peisaje de cultură, peisaje tradiționale • Regiunea vinului (zona viticolă a Târnavelor) • Regiunea ovăzului (zona Sighișoara, Agnita) • Regiunea verzei (Cincu) • Mărginimea Sibiului, • Țara Moților • Țara Oltului • Regiunea „sub pădure“ Sebeș, Câlnic etc.) • Maramureșul (geografic și istoric) • Bucovina (geografic, istoric, unități administrative juridice)

Peisaje geografice și istorice =vechi peisaje de cultură, peisaje tradiționale • Regiunea vinului (zona Târnavelor, Valea Călugărească) • Regiunea ovăzului sau „țara ovăzului“ (zona Sighișoara, Agnita, estul Podișului Târnavelor) • Colțul (regiunea verzei) (Cincu) • Țara cartofului (Țara Oltului) Denumirile acestor regiuni sunt indirect legate și de caracterele climatice ale regiunii și de agricultura practicabilă în aceste locuri: regiunea viticolă de la Mediaș/ Blaj e o zonă climatic mai blândă, cu pante inclinate care se încălzesc ușor, fiind favorabile practicării viticulturii; țara ovăzului/ estul Podișului Târnavelor este climatic deja mai aspră, vița de vie numai crește, iar pentru cereale ca ovăzul zona e foarte favorabilă

Terase agricole / viticole abandonate în Valea Visei lângă Agârbiciu (jud. Sibiu)

Casa caracteristică din zona viticolă aproape de Mediaș la Curciu, cu emblemă de viticultor

Peisaje culturale istorice • Unitate geografică bine delimitată • Continuitate de administrare; continuitate de domnire (la unele) • Unele sunt delimitate ca unități juridice • Unele delimitate ca unități administrative Structuri istorice crescute dealungul timpului

Vechi terase agricole și tufișuri în Valea Gușteriței lângă Sibiu

Peisajul cultural poartă amprenta activității omului Condiții fizico geografice (factori staționali) Habitate, Flora, fauna Peisaj cultural Interrelații complexe între toți factori Activitățile omului

Peisaj cultural istoric/peisajul tradițional • Folosințele agricole tradiționale au dus la formarea și existența de biotopuri cu mare biodiversitate (zone umede, mlaștini, livezi cu pajiști, pajiști foarte diversificate), • Care în ultimele decenii s-au pierdut datorită intensificării agriculturii orientate mai mult spre economie profitabilă (agricultură intensivă) • Cu toate pierderile, peisajul cultural a rămas mozaicat prin diverse activități tradiționale încă practicate și este mai bogat decât un peisaj dominat numai de păduri

Peisaj cultural istoric (tradițional) • Este un peisaj agrar, o regiune cu folosințe pe spații mici (economie de subsistență), având un regim de funcționare relativ stabil din punct de vedere ecologic, printr-un număr mare și diversificat de elemente de peisaj și care prin fizionomia lor păstrează o structură diversă. • Peisajul cultural/tradițional se formează prin continuă, durabilă influențare, mai ales și prin folosirea spațiului inițial natural pentru activități economice și așezări omenești (diferite grupe umane) prin exercitarea funcțiilor bazale de existență. • Diferențierea regională a peisajelor nu este influențată de natură, ci prin evoluția tehnologică a grupului care le locuiesc și le prelucrează.

Peisaj cultural istoric /tradițional • Peisajul cultural primește amprenta resp. specificitatea sa regională mai ales prin • 1. funcția de locuit: felul, specificul locuințelor și a repartizării lor, specificul așezărilor rurale: • sate risipite, • sate răsfirate, • sate adunate • 2. felul activităților economice: folosire agrară, extragerea de materii prime, industrie, meșteșuguri • 3. rețeaua rutieră

Peisaj cultural istoric/tradițional • Prin peisajul cultural nu se înțelege numai agricultura, prelucrarea pământului și îngrijirea solului, ci toată activitatea omului în mediul său (mai ales rural). • Pentru peisaj sunt valabile aceleiași criterii ca și pentru construcții de obiecte culturale și pentru patrimoniul spiritual/cultural (obiceiuri, cultura populară). Astfel nu este relevant numai covorul vegetal, ci și toate semnele vizibile de identificare (identitate) ale țăranului cu mediul său înconjurător.

Peisaj cultural istoric • In activitățile sale omul s-a folosit și a beneficiat de echilibrul stabil și autoreglabil al naturii. • Elemente ale peisajului create de om sunt: • Tufișuri lineare (elemente lemnoase lineare) • Insule de vegetație lemnoasă lângă terenuri agricole pentru protecție împotriva vânturilor (perdele de protecție) • Arbori izolați fructiferi • Stejari izolați pentru umbrire, de protecție împotriva soarelui (pe pășuni) • Borduri, margini de terenuri agricole cu mare biodiversitate • ziduri uscate pentru diminuarea pericolului eroziunii și pentru ușurarea prelucrării, gospodăririi Aceste elemente ale gospodăririi agricole tradiționale structurează peisajul agricol tradițional, dar „deranjează“ în prezent deseori agricultura intensivă pe suprafețe mari.

Fostă pădure de gorun pășunată, pajiște cu stejari singulari între Nocrich și Alțina pe Valea Hârtibaciului (jud. Sibiu)

Peisaje intensiv folosite și transformate • Zone industriale și multe orașe mari prezintă prin clădiri mari, amplasamente industriale și de circulație un alt tip de peisaj cultural / un peisaj urban și industrial; • Peisaj economic: peisaj agrar caracterizat prin gospodărire a unor suprafețe foarte mari, prin intervenții de nivelare, eliminare de elemente de structură ale peisajului tradițional dând un aspect de uniformitate, de diversitate scăzută. Acest peisaj nu se poate menține în echilibru decât prin intervenții ale omului.

Peisaje folosite intensiv și transformate • Covorul vegetal intens folosit servește drept indicator pentru intensitatea folosirii terenului, arătând totodată și gradul de depărtare al omului de un peisaj cultural tradițional dezvoltat, cu care omul gospodar tradițional mai avea o relație foarte strânsă (de identificare). • Din motive socio-economice este o dorință actuală a tuturor statelor industriale de a păstra peisajele lor culturale tradiționale și a le folosi durabil printr-un management adecuat.

Expertiza peisajului (1)