Individualizarea activităţii învăţătorului în funcţie de tipul de inteligenţă a elevului

1. Individualizarea activităţii învăţătorului în funcţie de tipul de inteligenţă a elevului Înv. Sonia Opaiţ Şcoala „Ştefan cel Mare” Focşani

2. Teoria lui Gardner pleacă de la premisa că, dacă cineva a suferit pierderea unui fragment din creier, iar abilitatea sa a rămas intactă, atunci aceasta înseamnă că acea abilitate este o formă de inteligenţă. O altă observaţie apare atunci când o persoană este extrem de talentată într-un domeniu dar este oarecum medie în toate celelalte. Cele iniţial şapte tipuri de inteligenţă sunt : lingvistică, logico-matematică, spaţială, muzicală, kinestezică, intrapersonală şi interpersonală, carora le-a mai adăugat inteligenţa naturalistă.

3. Teoria inteligenţelor multiple provoacă educatorii şi părinţii să lucreze cu copiii în aşa fel încât fiecare copil să beneficieze de oportunitatea de a învăţa pe căi care să armonizeze cu modul lui unic de gândire. Se extinde astfel orizontul posibilităţilor de învăţare/asimilare a cunoştinţelor dincolo de metodele convenţionale, verbale şi logico-matematice utilizate în majoritatea şcolilor. Individualizarea activităţii învăţătorului presupune o foarte bună cunoaştere a elevului şi a disponibilităţilor acestuia utilizând diverse metode de evaluare.

4. A . Metode de evaluare TRADIŢIONALE: • 1.Probele orale. Avantaje: promptitudine, spontaneitate, mobilitate. Limite : fidelitate şi validitate scăzute ; rezultatele pot fi perturbate de factori externi. • EXEMPLE : • Repovestiţi fragmentul care v-a impresionat. • Imaginaţi şi povestiţi o întâmplare care să… • Găsiţi propoziţii în textul citit(audiat) care să arate: a)cum sună ceva; b)cum arată ceva; c) cum sunt anumite simţăminte. • Povestiţi ce se întâmplă ... • Comparaţi... • Improvizaţi un dialog pe tema... • Imaginaţi o scenetă care să… • Intervievaţi pe… • Redaţi un cântec… • Imitaţi sunetele… • Improvizaţi un cântec pe tema… • Interpretează un personaj din/care să…

5. 2.Probele scrise. Avantaje: obiectivitate ; economie de timp ; posibilitatea de a compara rezultatele ; elaborare independentă de către subiect ; confort (diminuarea stressului). Limite: nu permit orientarea subiectului spre cerinţă ; nu permite măsuri imediate, aviz întârziat. EXEMPLE : 1.Transcrie ce ţi-a plăcut din... 2.Realizează schema... 3.Prezintă în scris... 4.Scrie lista cu... 5.Planifică în scris... 6.Scrie o apreciere la adresa (cărţii, colegului, faptei etc.)... 7.Inventează un alfabet deosebit de ceea ce ai învăţat şi scrie un mesaj cu acesta... 8.Scrie o poveste pentru...

6. 3.Probele practice. Avantaje : incitante, oferă experienţe noi. Limite : pretenţii în organizare ; resursele limitate. • EXEMPLE : • Lucrează un afiş pentru... • Confecţionează un semn de carte care să se potrivească la ... • Imaginaţi şi realizaţi un dar pentru... • Dramatizaţi cartea cu ajutorul unor păpuşi confecţionate de voi... • Faceţi o învelitoare reprezentativă pentru cartea îndrăgită... • Modelaţi personaje din (plastilină, calupuri de săpun etc.)... • Utilizează scheme pentru... • Imaginează o pantomimă pentru... • Realizaţi o dioramă care să... • Experimentaţi… • Demonstrează cu ajutorul… • Fotografiază sau găseşte fotografii pentru… • Creaţi cadrul pentru...

7. Dezvoltarea inteligenţei muzicale poate fi amplificată în acelaşi fel în care fluenţa verbală este amplificată de lectura unui text. Jocul de rol face posibil să interpretezi să compui şi să orchestrezi multe instrumente asemeni marilor artişti.

8. B. Metode alternative (complementare) 1.Observarea sistematică a activităţii şi comportamentului elevilor :Îndeplinirea sistematică a sarcinilor date spre rezolvare, oferta de răspuns pe care o fac în timpul solicitării intelectuale, dorinţa de a participa la ceea ce se întreprinde pe parcursul lecţiilor sunt semnificative pentru completarea fişelor de observare. Avantaje – oferă informaţii prompte; este deosebit de eficientă dacă se efectuează sistematic, cu utilizarea unor instrumente de înregistrare a constatărilor : 1.fişa de evaluare;2. scara de clasificare;3.lista de control (verificare); 4.fişa de observaţii curente; 5.fişa de caracterizare psihopedagogică. ETAPE : 1.Stabilirea subiecţilor şi a tipului de inteligenţă urmărit . 2.Sub ce formă vor fi înregistrate constatările . 3.Cine face evaluarea rezultatelor ? 4.Cine vizează autenticitatea, fidelitatea şi corectitudinea înregistrărilor ? 5.Stabilirea activităţilor şi a itemilor.

9. 2.Portofoliul: Portofoliul ne dă o imagine clară a inteligenţelor multiple, este “cartea de vizită” a elevului, urmărindu-i gradul de implicare într-un anumit tip de activitate caracteristic inteligenţei specifice. Prin complexitatea şi bogăţia informaţiei pe care o furnizează, portofoliul fiecărui elev din clasă se constituie în parte integrantă a evaluării tipului de inteligenţă. Când am propus realizarea unui portofoliu, cât şi a unui proiect, am luat în calcul vârsta elevului, specificul disciplinei, abilităţile, opţiunile individuale. Portofoliul, prin implicarea personală a elevului în activitatea de învăţare, ne-a oferit prilejul să evaluăm competenţele acestuia şi, în acelaşi timp, ne-a oferit date esenţiale despre inteligenţele multiple dezvoltate de către subiect – ca individualitate în cadrul grupului.

10. 3.Autoevaluarea – are un rol deosebit în întregirea imaginii despre inteligenţa elevului. Din testele aplicate a reieşit că elevii simt nevoia să ştie cât mai multe lucruri despre ei înşişi, despre dimensiunile personalităţii lor. Condiţii pentru formarea capacităţii de autoevaluare la elevi : a)prezentarea obiectivelor curriculare şi de evaluare pe care trebuie să le atingă acel elev, încă din debutul activităţii sau a sarcinii de lucru ; b)încurajarea elevului pentru a-şi pune întrebări legate de modul de rezolvare a sarcinii de lucru şi de efectele formative ale acesteia ; c)stimularea la activitate a fiecărui elev în cadrul grupului. Autoevaluarea se poate realiza prin : chestionare ; scări de clasificare etc. . Exemplu de chestionar : 1.Care sunt etapele pe care le-am parcurs în vederea rezolvării sarcinii de lucru ? 2.Prin rezolvarea acestei sarcini am învăţat să ..................................... 3.Dificultăţile pe care le-am întâmpinat au fost ..................................... 4.Cred că mi-aş îmbunătăţi performanţa dacă ...................................... 5.Cred că activitatea mea ar putea fi apreciată ca fiind ………………..

11. 4.Proiectul Ca formă de apreciere a unor capacităţi şi cunoştinţe superioare, proiectul realizează apropierea unor metode de investigaţie ştiinţifică (căutarea bibliografiei necesare, a aparatelor de laborator, a dicţionarelor, internetului etc.), de dorinţa de a se juca a copilului. Solicită organizarea şi sintetizare materialului, aplicarea unei soluţii la un câmp mai vast de experienţe, generalizarea problemei, prezentarea concluziilor. Proiectul solicită inteligenţa elevului la definirea şi înţelegerea sarcinii de lucru, pentru identificarea problemei, pentru abordarea şi rezolvarea acesteia, pentru definirea impactului (avantaje şi dezavantaje), a resurselor şi rezultatelor scontate. Proiectul poate fi lucrat individual sau în grup. După cum se va vedea şi în exemplele următoare, aceste unelte au facilitat pentru elevii mei posibilitatea să înţeleagă experienţele reale într-un mai mare grad de detaliu şi mai profund.

12. EXEMPLE: • Să observăm şi să comparăm două plante identice care trăiesc în condiţii diferite de sol, umiditate, lumină etc.Ce soluţii propuneţi pentru ca plantele din preajma noastră să nu mai sufere? • Realizaţi un proiect de salvare a peştilor din râul Milcov. • Cum se poate transforma locul de joacă din preajma blocului în care trăim într-o oază de verdeaţă? • Să găsim soluţii pentru prietenii necuvântători… • Pe cine invităm la ziua noastră?

13. ETAPE: 1.stabilirea domeniului de interes; 2.stabilirea cadrului conceptual; 3.identificarea resurselor; 4.precizarea temei şi a elementelor de conţinut; 5.conceperea formatului; 6.bibliografie; 7.dezvoltarea conţinutului; 8.realizarea anexelor; 9.concluzii; 10.prezentare – evaluare Evaluarea proiectului de către învăţător şi elev/elevi favorizează întregirea imaginii elevului despre sine, încurajează încrederea în sine, dezvoltă capacitatea de apreciere şi autoapreciere a potenţialului intelectual.

14. 5. Investigaţia: Ne-a oferit posibilitatea de a evalua inteligenţele multiple în situaţii noi, variate, pe parcursul unei ore sau a unei succesiuni de ore de curs. Situaţiile propuse au solicitat elevul la îndeplinirea unei sarcini de lucru precise prin care a demonstrat în practică un întreg şir de competenţe. Dezvoltarea inteligenţei intrapersonale a fost facilitată prin folosirea unei tehnologii de explorare şi expandare a minţii. Oportunitatea de a face alegeri le-a dat elevilor controlul asupra dezvoltării lor intelectuale şi de învăţare. Deşi cele patru calculatoare folosite în clasă sunt pentru partea practică, am găsit aplicaţii pentru a dezvolta abilităţi de gândire de ordin înalt. Acest lucru s-a realizat datorită multitudinii de provocări lansate de www.didactic.ro.

15. Investigaţiapresupune definirea sarcinii de lucru cu întrebări precise, înţelegerea sarcinii de către elev. Promovează interrelaţiile în grup, exersează deprinderile de comunicare; stimulează iniţiativa elevului pentru luarea unei decizii. ETAPE: 1.definirea problemei; 2.alegerea metodelor; 3.culegerea şi prelucrarea datelor, 4.identificarea soluţiilor; 5.desprinderea concluziilor. Investigaţia pune în valoare calităţi intelectuale ale elevilor precum: explorare, precizie, selectarea informaţiei, structurare, generalizare, învăţare practică etc.

16. 6. Studiul de caz: Metodă de învăţământ dar şi de evaluare, studiul de caz presupune observarea unui fenomen, analiza acestuia, explicaţia lui. L-am utilizat şi în scopul evaluării inteligenţelor multiple. De exemplu, ca metodă de evaluare s-a realizat prin analiza şi dezbaterea cazului prezentat elevilor în textul „Cuiele” după Pop Simion. Prin atitudinile şi rezolvările date, elevii şi-au demonstrat competenţa de a înţelege mâhnirea bătrânului, nepăsarea feciorului şi modul în care a înţeles să nu-şi mai supere tatăl. S-au găsit soluţii practice pentru acoperirea găurilor lăsate de cuiele bătute în uşă.

17. 7.Fişa de activitate personală a elevilor: Aflate la îndemâna cadrelor didactice, fişele de lucru personale ale elevilor ne dau cele mai multe informaţii despre inteligenţele multiple pornind de la aşezarea în pagină, acurateţea şi forma literelor sau a cifrelor, rezolvări, desene ajutătoare, corectarea greşelilor etc. şi până la modul şi timpul în care îşi concentrează atenţia asupra sarcinilor, interrelaţionarea cu ceilalţi.

18. Concluzii: pot afirma că scopul acestor pagini a fost să demonstreze că invăţatul şi gânditul sunt întotdeauna situate în acelaşi context, că a şti şi a face sunt foarte puternic legate, şi drept rezultat, acele activităţi autentice de învăţare şi experienţa directă produc oportunităţi bogate unui mod de învăţare reuşit. Instrumentele şi resursele menţionate sunt numai câteva din exemplele ce au menirea de a trezi la viaţă, de a activa, a îmbogăţi şi a aprofunda învăţatul prin valorificarea inteligenţelor multiple. Zidurile care separă şcoala de viaţa reală cad pe zi ce trece, profesorii şi elevii devin parteneri în descoperirea şi asimilarea informaţiilor pe care, apoi, să le selecteze şi să le valorifice. Teoria inteligenţei multipe a fost supusă multor critici pe parcursul anilor, dar cu toate acestea are foarte mulţi adepţi si este promovată în multe şcoli şi sisteme educaţionale. Dr. Gardner nu susţine faptul că teoria inteligenţei multiple este o teorie perfectă, dar este o imagine extinsă a definiţiei clasice a inteligenţei.

19. BIBLIOGRAFIE : • Ioan Nicola, Tratat de pedagogie şcolară,Editura Didactică şi Pedagogică., Bucureşti, 1996. • N. C. Matei, Educaţia capacităţilor creatoare înprocesul de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, 1982. • S. Marcus, Teodora David, Adriana Predescu, Empatia şi relaţia profesor-elev, Editura Academiei, Bucureşti, 1987.