Utilizator mediu Utilizator avansat Utilizator experimentat

1. BACALAUREAT 2010Proba de evaluare a competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română15-17 FEBRUARIENivel de competenţă în comunicare: Utilizator mediu Utilizator avansat Utilizator experimentat

2. DESCRIPTORII COMPETENTEI DE COMUNICARE ORALA IN LIMBA ROMANA Utilizator experimentat ( mediu→avansat→experimentat ) I. Inţelegerea textului • Citeşte corect, cursiv, conştient şi expresiv • Sintetizează mesajul global al textului şi explică aspectele implicite ale acestuia II. Exprimarea şi argumentarea unui punct de vedere • Exprimă, susţine cu argumente un punct de vedere personal, demonstrând capacitate de persuasiune a interlocutorilor III. Organizarea discursului • Construieşte un discurs clar, coerent şi personalizat, respectând structura specifică tipului de text vizat prin cerinţă (descriptiv/ informativ/ narativ/ argumentativ) IV. Adaptarea la situaţia de comunicare • Işi adaptează în mod creativ discursul la interlocutori şi la scopul comunicării • Işi adaptează comportamentul la contextul de examen, cu folosirea adecvată a mijloacelor comunicării orale (verbale, nonverbale şi paraverbale), dovedind autocontrol V. Utilizarea limbii literare • Utilizează corect, adecvat şi nuanţat limba literară, în situaţiile de comunicare date

3. Varianta 1 „L-am văzut cum îşi curăţa pomii din livadă, începu Ştefan cu un zâmbet misterios. Stam pe prispă şi-l observam. Atunci l-am înţeles. M-am convins că munca lui e de o altă calitate decât muncile noastre. Eram pregătit, de altfel, pentru asta, continuă Ştefan după o scurtă pauză, pentru că ceva din beatitudinea asta o cunoscusem şi eu, când pictam. Numai că, în cazul meu, nu era vorba de o muncă responsabilă, cu un obiect precis, ca în cazul lui. El îşi curăţa pomii de omizi. Il observam şi-l simţeam cum era prezent în fiecare gest. în faţa pomului nu era distrat, nu se gândea la nimic altceva. Dar ghiceam că pomul acela i se revela în totalitatea lui. Nu era un simplu obiect, unul dintre o mie la fel cu el, aşa cum ni se arată nouă, majorităţii oamenilor. Lui, pomul acela, pe care-l curăţa, îi revela, în acel moment, Universul întreg. Il vedea în totalitatea lui: cu rădăcinile, cu ramurile, cu frunzele şi paraziţii lui..." (Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene) [Citeşte textul cu voce tare] 1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? a) Cui se adresează textul? b) Ce tip de text este acesta? c) Care este atitudinea lui Ştefan faţă de activitatea la care asistă ( curăţarea pomilor)? 2. Care este opinia ta despre atenţia acordată gesturilor pe care le implică o anumită activitate? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

4. 1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? Autorul=Emiţătorul = sursa de informaţie dintr-o situaţie de comunicare; • Numele autorului este indicat în subsolul textului. • Titlul sugerează faptul că autorul este un: scriitor ( Mircea Eliade ) → text beletristic

5. In general, titlul sugerează faptul că autorul este un: 1. scriitor → text beletristic; 2. om de ştiinţă → text tehnico-ştiinţific; 3. Instituţie legislativă ( Parlamentul României ) → text juridico-administrativ ( oficial ) ; 4. jurnalist→ textpublicistic ( jurnalistic ) . TITU MAIORESCU

6. Elementele situaţiei de comunicare: • Emiţătorul =Autorul=sursa de informaţie dintr-o situaţie de comunicare; • Mesajul = fraza care poartă informaţia; • Codul= limba română; • Canal=scris; • Referent= informaţia despre ceva; =despre ce este vorba în mesaj; • Context= loc, timp, vârstă, sex, profesie, interlocutor.

7. a) Cui se adresează textul? • Receptorul = beneficiarul informaţiei dintr-o situaţie de comunicare; • Receptorul = un cititor: 1. specializat ( un specialist în domeniu: critic literar / jurist/ om de ştiinţă ); 2. încurs de specializare ( elevi, studenţi ); 3. nespecializat ( cititor obişnuit ). EUGEN SIMION

8. b) Ce tip de text este acesta? Text ficţional = aparţine stilului beletristic ( roman ): • caracter subiectiv ; • se adresează sensibilităţii receptorului; • cuvintele sunt polisemantice; • cuvintele se folosesc cu sensul lor conotativ ( figurat ); • se folosescfiguri de stil; • topica este neobişnuită ( inversiunea ); • foloseşte toate registrele stilistice: limbajul popular, familiar, argotic, regional, arhaic sau neologic; • originalitate.

9. Stilul beletristic ( al literaturii artistice ) • utilizarea imaginilor artistice, a cuvintelor cu sens figurat ; • folosirea limbajului conotativ şi a figurilor de stil; • se adresează mai ales imaginaţiei şi sensibilităţii cititorului; • valorifică toate sectoarele lexicului: arhaisme, regionalisme, neologisme, elemente de jargon şi argou, cuvinte populare, termeni ştiinţifici şi tehnici ; • posibilitateainterferenţei cu alte stiluri ( mai ales în textele în proză, dacă personajul este avocat- stil juridico- administrativ, dacă e om de ştiinţă – stil tehnico-ştiinţific; ziarist- stil jurnalistic );

10. 2. Care este opinia ta despre atenţia acordată gesturilor pe care le implică o anumită activitate? Susţine, cu argumente, opinia prezentată. • In opinia mea, ( ... ) • De exemplu, ( ... ) ( + conectori ) • In concluzie, ( ... ) N. B. ! Citiţi textul cu mare atenţie şi spuneţi-vă părerea, respectândregulile textului argumentativ, care are SCOP PERSUASIV = DE CONVINGERE: Eu cred că... / In primul rând, consider acest lucru.../ In al doilea rând.../ In concluzie....

11. “1. Autorul textului este prozatorul Mircea Eliade, iar fragmentul citat aparţine unui roman, Noaptea de Sânziene. Astfel, situaţia de comunicare este una fictivă, creată de autor. • Textul seadresează atât unuireceptor specializat - un alt scriitor, un profesor de limba şi literatura română, un student la Facultatea de Litere -, cât şi unui receptor nespecializat - cititorii obişnuiţi. • Acest text este de tip ficţional, aparţine stilului beletristic, prin faptul că face parte dintr-un roman, dar şi pentru că prezintă într-omanieră subiectivă o anumită realitate. Aşadar, textul reprezintă un monolog al unui personaj, Ştefan, despre o activitate la care asistase - curăţarea pomilor. • Atitudinea lui Ştefan faţă de activitatea la care asistă este una de respect şi admiraţie. El îl admiră pe cel care curăţă pomii din livadă pentru că face acest lucru cu pasiune şi dedicaţie: „II observam şi-l simţeam cum era prezent în fiecare gest. In faţa pomului nu era distrat, nu se gândea la nimic altceva. Dar ghiceam că pomul acela i se revela în totalitatea lui. Nu era un simplu obiect, unul dintre o mie la fel cu el, aşa cum ni se arată nouă, majorităţii oamenilor." Pentru acela care îngrijeşte livada, pomii capătă aproape o dimensiune sacră. Se remarcă, de asemenea, atitudinea panteistă a celui care îngrijeşte livada. Această atitudine poate fi identificată şi în alte romane ale lui Mircea Eliade, precum Maitreyi. Protagonista acestui roman îi povesteşte la un moment-dat personajului-narator, Allan, că a fost îndrăgostită de un copac. Credinţa panteistă se referă la faptul că Dumnezeu nu este exterior Universului, ci este prezent în tot Universul înconjurător, divinitatea identificându-se cu întreaga natură. Ingrijitorului livezii, pomul îi revelă Universul întreg. 2. In opinia mea, orice activitate trebuie executată cu grijă, cu pasiune şi dedicaţie. Fie că este artist, muncitor sau îngrijitorul unei livezi, omul trebuie să-şi execute munca într-o manieră atentă şi delicată, pentru a fi mulţumit mai târziu de rezultatele obţinute. • Graba, lipsa de atenţie, lipsa pasiunii sfârşesc prin a compromite rezultatele muncii unei persoane. • In concluzie, gesturile care însoţesc orice activitate trebuie să fie pline de solicitudine”. ( Paicu, L. , Columban, M., Corcheş H., Lascăr, M., Limba şi literatura română, Bacalaureat 2010. Proba scrisă. Proba orală, Ed. Art, 2009 )

12. Varianta 2 „Cum e mai bine să fie lucrurile pe care le folosim: mari sau multe? Sau şi mari şi multe şi scumpe, dacă se poate. Şi viu colorate? Nu vi se întâmplă să vă uitaţi în jur în ultima vreme şi să simţiţi o atmosferă de bazar părăsit? Când umblaţi prin magazine, prin hypermarketuri nu vă loveşte o revelaţie că sunt fie prea multe lucruri pe rafturi, fie inutil de multe în cărucior? (...) De la portbagaj la dulapul de haine şi apoi la toate troacele sau accesoriile cu care se umplu până la sufocare casele de obicei, e un pas mental uşor de făcut. Nu cumva am muşcat prea cu pasiune şi am rămas cu fălcile încleştate, ca un pitbull, în bunătăţile cărora nu mai vrem să le dăm drumul, pe care vrem să le avem şi să le păstrăm fără niciun fel de măsură sau raţiune?" (Răzvan Exarhu, "Viaţa e o magazie?", în Evenimentul zilei, 20.07.2009) [Citeşte textul cu voce tare.] 1. Ce poţi deduce despre autorul textului şi despre situaţia de comunicare? • Cine este? • Cui se adresează? • Unde ar fi putut apărea textul? • Care este opinia sa despre lucrurile pe care le cumpără şi le adună oamenii? • De ce crezi că textul cuprinde o serie de întrebări? 2. Care este opinia ta despre importanţa cumpărăturilor în ziua de astăzi? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

13. 1. Ce poţi deduce despreautorul textuluişi despre situaţia de comunicare? • Cine este? • Autorul=Emiţătorul=sursa de informaţie dintr-o situaţie de comunicare; • Numele autorului este indicat în subsolul textului. • Titlul sugerează faptul că autorul este un jurnalist→ textpublicistic ( jurnalistic ) . • “Răzvan Exarhu, una dintre vedetele media de după 1989. Absolvent de română-engleză, reşapat de PRO FM într-un realizator de emisiuni radio de mare audienţă, s-a remarcat printr-un spirit viu şi ironic, cu mare priză la publicul tânăr, inteligenţă zglobie, intelectual polivalent, moralist impenitent, îşi valorifică toate aceste calităţi prin editoriale musculoase în Evenimentul Zilei. “ www.bibliofagia.ro/index.php?...razvan-exarhu

14. • Cui se adresează? • Unui receptor nespecializat→ oamenii obişnuiţi • Unui receptor specializat→ un sociolog

15. 1. “ Autorul textului, Răzvan Exarhu, este gazetar şi scriitor, iar situaţia de comunicare este una reală. Astfel, gazetarul publică acest articol în ziarul Evenimentul Zilei ca urmare a consumismului exagerat din România perioadei actuale. • Textul este de tip nonficţional, aparţine stilului publicistic şi se adresează atât unui receptor specializat - un sociolog -, cât şi unui receptor nespecializat - oamenii obişnuiţi. • Textul ar fi putut apărea în orice cotidian, pe un blog al autorului sau într-o revistă de opinie precum Dilema Veche. • Autorul consideră că oamenii cumpără foarte multe lucruri, fără a avea neapărat nevoie de acestea. De asemenea, oamenii cumpără diverse lucruri oarecum în virtutea inerţiei şi într-o manieră iraţională: „Nu cumva am muşcat prea cu pasiune şi am rămas cu fălcile încleştate, ca un pitbull, în bunătăţile cărora nu mai vrem să le dăm drumul, pe care vrem să le avem şi să le păstrăm fără niciun fel de măsură sau raţiune?" • Textul cuprinde o serie de întrebări retorice: „Nu vi se întâmplă să vă uitaţi în jur în ultima vreme şi să simţiţi o atmosferă de bazar părăsit? Când umblaţi prin magazine, prin hypermarketuri nu vă loveşte o revelaţie că sunt fie prea multe lucruri pe rafturi, fie inutil de multe în cărucior"? al căror răspuns este implicit, întrebările retorice au rolul de a atrage atenţia cititorului asupra problemei pe care o ridică textul: consumismul exagerat şi iraţional al omului modern. 2. In opinia mea, pentru majoritatea oamenilor, cumpărăturile sunt foarte importante în ziua de astăzi. In fiecare seară, la fiecare sfârşit de săptămână, hypermarketurile devin un furnicar de oameni, care îşi umplu cărucioarele până la refuz, în mod iraţional, cu lucruri utile sau inutile. Reclamele agresive la diverse produse reprezintă un factor important care îi determină pe oameni să cumpere în exces, fără a avea neapărat nevoie de lucrurile pe care le achiziţionează”. • In cazul românilor, consumismul exagerat este cauzat cel mai probabil şi de faptul că, în perioada comunistă, ei au fost privaţi de cele mai elementare produse, iar acum încearcă să recupereze ceea ce le-a lipsit în acea epocă, făcând cumpărături în exces. • In concluzie, pentru unii oameni din ziua de astăzi, <a cumpăra> a devenit sinonim cu <a trăi>". ( Paicu, L. , Columban, M., Corcheş H., Lascăr, M., Limba şi literatura română, Bacalaureat 2010. Proba scrisă. Proba orală, Ed. Art, 2009 )

16. Text nonficţional= aparţine stilului publicistic, tehnico-ştiinţific, juridico-administrativ • caracter obiectiv; • se adresează gândirii Receptorului; • textul transmite informaţii şi explicaţii, scopul textului fiind informativ; • cuvintele sunt monosemantice; • predomină cuvintele cu sens denotativ, propriu.

17. Stilul publicistic ( jurnalistic ) • Captarea atenţiei prin: titluri şi fotografii incitante, care să stârnească interesul. • Titlurile conţin de obicei epitete superlative ( teribil, formidabil, extraordinar ). • Folosirea de fraze exclamative şi interogative= pentru a sugera dialogul între presă şi cititor: “Cine curmă indolenţă şi iresponsabilitatea unor locatari?” • Utilizarea unui lexic pe înţelesul cititorului cu o cultură medie, care vrea să se familiarizeze cu noţiuni noi; • Un lexic foarte bogat şi variat, care să redea toate domeniile din care sunt inspirate ştirile ( medical, ştiinţific, politic, economic, literar, juridic ); • folosirea unor clişee verbale: oraşul de la poalele Tâmpei= Braşov, fraţii noştri de peste Prut= basarabeni, oraşul din Bănie= Craiova, perla litoralului românesc= Mamaia ; • frecvenţa neologismelor= presa prezentând noutăţi, e firesc ca vocabularul să conţină multe neologisme. • Îmbină registre stilistice diferite: colocvial, ştiinţific, administrativ, publicitar, literar, polemic. • Informaţia are caracter perisabil;

18. Stilul tehnico-ştiinţific • Scopul acestui stil este de a transmite informaţii. • Se adresează gândirii nu sensibilităţii cititorului; • Cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu, nu figurat (exactitatea informaţiei)+ cuvinte monosemantice -cu un singur înţeles; • Abstract, inexpresiv: claritate, precizie, sobrietate; • Nu foloseşte figuri de stil, arhaisme, regionalisme; • Frecvenţa neologismelor =progresul tehnicii; • Fiecare domeniu are o terminologie specifică; • Se foloseşte pluralul autorului ( noi ) în locul persoanei I sg; emiţătorul evită afirmaţiile pe care nu le poate dovedi. • Timpul prezent = adevăruri general- valabile.; • Caracter internaţional: aceleaşi nume în aproape toate limbile: pneumatic ( engl. ), pol ( engl. pole ), mecanism ( engl. mechanism ).

19. Sens denotativ / conotativ Sensul denotativ • sensul propriu, de bazăal unui cuvânt; primul sens din dicţionar; = sensul general, obişnuit, cunoscut şi dominant în conştiinţa oamenilor, fiind relativ liber de context; unul singur; Sensul conotativ = sensul figurat, derivat, variantă a sensului principal, sens nou, neobişnuit; = multiple( denotaţia e una singura, pe când conotaţiile sunt multiple datorită caracteruluilorindividual, secundar ) Exemplu: a pica Denotaţie= a cădea de la o oarecare înălţime Conotaţiile: = ( familiar, despre îmbrăcăminte )a nu se mai tinepe corp; = (figurativ ) a muri în luptă, a nu reuşi la un concurs ; = ( popular, despre zile ) a se nimeri la o anumită dată. Exemplu : inimă Sens denotativ= DENOTATIE = desemnează, în limbajul medical, un anumit organ: • CORD : « suferă de inimă » ; Sensuri conotative= CONOTATII : • SENSIBILITATE : « are inimă bună » ; • CRUZIME : « om fără inimă » ; • REGRET : « o doare inima după ea » ; • STOMAC : « a mânca pe inima goală » ; • INDRAZNEALA : « a-şi lua inima-n dinţi » .

20. Stilul juridico-administrativ( oficial ) • obligatoriualineate, paragrafe, articole numerotate(“art. 3” ) → scoatere în evidenţă a ideilor + claritatea acestora; • clişee sau formule lexicale: “Se adevereşte prin prezenta…”, “Vă aducem la cunoştinţă că…”; • exprimarea este lapidară ( concisă ), clară, neutră, obiectivă ( fără încărcătură afectivă sau emoţională ). • accesibilitate( pentru a putea fi înţeles şi de persoanele mai puţin instruite ); • sensul cuvintelor = denotativ( primul sens din dicţionar )= nu permite decât o singură interpretare ; • vocabularul este specializat ( terminologie specifică: licitaţie, adjudecare, conform, se adevereşte, sentinţă, reclamaţie, culpă, din oficiu, la cerere); • respectarea strictă a normelor limbii literare;

21. Perspectiva / punctul de vedere al autorului poate fi: 1. obiectiv = relatare la pers. a III-a = autorul nu se implică afectiv, fiind neutru prin tonalitateşi informaţiile furnizate. = impersonal = se adresează gândirii; transmite informaţii şi explicaţii. 2. subiectiv = relatare la pers. I, autorul se implică afectiv, îşi exprimă propria opinie ( “eu cred că..., sunt de părere că” ); = mesajul este orientat spre Emiţător; = se adresează sensibilităţii Receptorului; = mărcile subiectivităţii: verbe, pronume şi adj. pron posesive la persoana I. 3. obiectiv, dar cu note de subiectivitate ( în cazul în care întâlnim, uneori, şi persoana I, autorul exprimându-şi şi propria opinie despre un anumit fapt) .

22. CALITATILE GENERALE ALE STILULUI • Corectitudinea= respectarea strictă a regulilor gramaticale, a ortografiei în vigoare; • Claritatea = formularea clară, logică, coerentă a ideilor, a enunţului (conţinutul este accesibil + forma e corectă ); • Proprietatea= utilizarea celui mai potrivit cuvânt în exprimare; cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu, denotativ .

23. ORALITATEACalitate particulară a stilului, care se impune prin mărcile limbii vorbite: • folosirea persoanei a II-a; • vocativele; • interjecţiile; • zicerile tipice; • exclamaţiile şi interogaţiile; • regionalismele.

24. Identificaţi în următoarele fragmente, dinPovestea lui Stan Păţitulde Ion Creangă, elementele de oralitate. 1. “ - Da’ de unde eşti tu, măi ţică ?” “tu”, “eşti” = pers. a II-a; “măi”= interjecţie; “ţică” = subst. în V; “măi ţică” = exclamaţie; interogaţiile = “ - Da’ de unde eşti tu, măi ţică?” 2. ”- De unde să fiu, bădică ? Ia, sunt şi eu un băiet sărman, din toată lumea, fără tată şi mamă, şi vreu să intru la stăpân. “ “De unde să fiu, bădică ?”= interogaţie; “bădică” = subst. în Vocativ; “Ia”= interjecţie; “băiet, vreu” = regionalisme . 3. “- Ia păziţi-vă mai bine treaba şi nu-mi tot spuneţi cai verzi pe păreţi, că eu sunt Stan păţitul !” “Ia”= interjecţie, “Păziţi-vă treaba” = pers. a II-a / exclamaţie, “nu-mi spuneţi cai verzi pe pereţi” = ziceri tipice.

26. BIBLIOGRAFIE • Paicu, L. , Columban, M., Corcheş H., Lascăr, M., Limba şi literatura română, Bacalaureat 2010. Proba scrisă. Proba orală, Ed. Art, 2009. • www.edu.ro • Mariana Badea, Aurora Techirdalian, Limba şi literatura română pentru elevii de liceu. Concepte operaţionale, Bucureşti, 2003. • Internet • S.a. Imaginile au fost preluate de pe Internet Muzica: Ani de liceu, Florin Bogardo şi Stela Enache