Curs de formare a instructorilor sportivi CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ ŞI CULTURA MANAGERIALĂ

1. AGENŢIA NAŢIONALǍMINISTERUL INTERNELOR SI PENTRU SPORTREFORMEI ADMINISTRATIVE Curs de formare a instructorilor sportivi CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ ŞI CULTURA MANAGERIALĂ Dr. Arthur HOFFMANN Director General AGENŢIA NAŢIONALĂ PENTRU SPORT

2. Normele comportamentalereprezintă o formă de manifestare a culturii organizaţionale. • Normele formale se referă la reglementări oficiale privind organizarea şi funcţionarea, descrierea posturilor, regulamentul de ordine interioară etc. Ele conţin reglementări referitoare la relaţiile de muncă (subordonare, coordonare), circuitul informaţional, recompense şi sancţiuni. • Normele informale, altă categorie de norme comportamentale, sunt importante chiar dacă nu sunt conţinute într-un document. • Normele informale conturează comportamentul în relaţiile interumane cu ocazia unor evenimente sociale, religioase, importante pentru organizaţie în ansamblu sau pentru fiecare dintre membrii acesteia: aniversări, promovări, pensionări, sărbători religioase, căsătorii, naşterea unui copil; ele conţin nuanţe noi ale relaţiilor dintre şefi şi subordonaţi. • Cele două categorii de norme organizaţionale – formală şi informală – se manifestă alternativ într-o interrelaţie permanentă.

3. Ritualurile şi ceremoniile Ritualurile şi ceremoniilese află în strânsă relaţie cu normele comportamentale într-o organizaţie şi reprezintă modalitatea de a marca evenimentele importante printr-o planificare şi descriere a modului de desfăşurare adecvate. „Un ritual reprezintă un set de acţiuni planificate, cu conţinut dramatic, prin care se dă expresie culturală anumitor valori organizaţionale, în vederea fortificării lor în cadrul organizaţiei” [Niculescu O., Verbancu I., 2001, p.286]).Ritualurile se pot finaliza, într-un cadru relaxat, uneori festiv, prin ceremonii. „Ceremonia reprezintă un montaj artistic de grup mai mult sau mai puţin informal, al cărui mod de desfăşurare s-a conturat în timp şi care, prin apelarea la motivaţii pozitive, îşi propune să sublinieze şi să promoveze anumite valori şi comportamente organizaţionale” (idem).

4. Tipuri de ritualuri(Harison Trice şi Janice Bayer) [Niculescu O., Verbancu I., 2001]) a) de pasaj – schimbarea postului, rolului, statutului, avansări; b) de degradare – pierderea puterii, poziţiei, concedierea; c) de împlinire (performanţă) – evidenţierea performanţelor, acordarea recompenselor, premiilor; d) de reînnoire – programe de dezvoltare profesională a specialiştilor, managerilor, finalizate în mod festiv; e) de reducere a conflictelor – negocieri şi acorduri între părţi cu interese divergente, finalizate festiv; f) de integrare – sărbătorire în grup a unor evenimente religioase sau din viaţa personală.

5. Statuturile şi rolurile Statuturile şi rolurile se află la „intersecţia dintre cultura organizaţională – individ – colectivitate şi sistemul organizatoric”, şi le influenţează pe fiecare. În mod concret statutul reflectă „deferenţa” arătată unei persoane de cei din jur. “Statutul se referă la poziţie şi prestigiu pe care un salariat îl are în cadrul organizaţiei, aşa cum sunt ele percepute, de regulă, de către componenţii săi” [Nicolescu O., Verbancu I., 2001, p.287]. Rolurile reprezintă „expresia pragmatică a statutului unei persoane” (idem). Leadership-ul se sprijină pe statuturi puternice şi roluri pe măsură.

6. Statuturile şi rolurile Statutul unui membru al organizaţiei include trei componente : a) funcţională - referitoare la profesia şi tipul de activitate realizat; profesiile cu grad superior de calificare au un statut funcţional mai ridicat; b) ierarhică - referitoare la postul ocupat şi responsabilităţile pe care acesta le presupune; c) personală (informală)- referitoare la calităţile şi cunoştinţele personale. Statutele înalte asigură deţinătorilor (managerilor) condiţii superioare de muncă: maşină de serviciu, birou separat, consilieri, secretară, telefon mobil de serviciu etc.

7. Istorioarele şi miturile organizaţionale Istorioarele şi miturile oferă modele de comportament pentru membrii organizaţiei. „În esenţă, istorioarele relatează o succesiune de evenimente desfăşurate în organizaţie la un moment dat, ce prezintă un sens simbolic prin abordarea şi soluţionarea situaţiilor umane cu implicaţii majore pentru salariaţi şi/sau organizaţie”(idem). „Miturile sunt un tip de istorioară organizaţională caracterizate prin aceea că se referă, de regulă, la conducători de prestigiu de nivel superior ai organizatiei, situaţia relatată s-a derulat cu mai mult timp în urmă, iar gradul său de repetare şi acceptare de către salariaţi este foarte mare” (idem, p.289).

8. DIVERSITATEA PROFESIONALĂ ŞI NORMELE ORGANIZAŢIONALE Normele organizaţionale profesionale şi deontologice ale categoriilor profesionale implicate în activităţile sistemului naţional de educaţie fizică şi sport prezintă particularităţi şi diferenţieri specifice.

9. Categorii de participanţi la activităţi de educaţie fizică şi sport • Tabloul participanţilor la activitatea de educaţie fizică şi sport prezintă o mare diversitate de activităţi manageriale: •  Copiii din învăţământul preşcolar, eleviidin învăţământul pre-universitar civil şi militar, studenţiidin învăţământul superior civil şi militar care participă la activitatea de educaţie fizică, diferenţiat, pe cicluri şi profiluri de învăţământ. •  Practicanţii educaţiei fizice profesionale, organizată în domeniile de activitate care implică forme specifice de practicare a exerciţiilor fizice. •  Practicanţii educaţiei fizice profilactice şi terapeutice, structurată diferenţiat pe domenii şi obiective specifice. •  Practicanţii „sportului pentru toţi” – complex de activităţi prevăzute într-un Program naţional sau subprograme propuse de diverşi organizatori, bazate pe practicarea liberă a exerciţiului fizic, într-un mediu curat şi sigur, individual sau în grup, organizat sau independent.

10. Categorii de participanţi la activităţi de educaţie fizică şi sport •  Profesorii de educaţie fizică şi sport – conduc activitatea de educaţie fizică şcolară, precum şi activitatea sportivă desfăşurată în cadrul asociaţiei sportive şcolare. •  Cadrele militare de specialitate – conduc activitatea de educaţie fizică militară şi sportivă în conformitate cu regulamentele şi instrucţiunile militare, Legea educaţiei fizice şi sportului nr. 69/2000 şi regulamentele federaţiilor sportive naţionale. •  Profesorii de educaţie fizică din liceele pedagogice (şcolile normale, colegiile pedagogice) şi din liceele cu program sportiv. •  Cadrele didactice din învăţământul superior de specialitate. •  Personalul didactic din învăţământul postliceal cu profil sportiv şi medical. •  Sportivii. •  Arbitrii şi judecătorii sportivi. •  Antrenorii. •  Personalul de cercetareşi asimilaţii. •  Personalul medical.

11. Categorii de participanţi la activităţi de educaţie fizică şi sport • Tabloul cuprinde, de asemenea: • Kinetoterapeuţii • Impresarii sportivi • Personalul de specialitate din instituţiile administraţiei publice centrale cu atribuţii în domeniul educaţiei fizice şi sportului • Personalul de specialitate din federaţiile sportive naţionale • Personalul de specialitate din cadrul Comitetului Olimpic şi Sportiv Român  Personalul de specialitate din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Sport şi al Direcţiilor de Sport Judeţene • Membrii comisiilor parlamentare de specialitate • Părinţii • Mass-media • Spectatorii. Galeriile • Voluntarii • Stakeholderii.

12. Funcţionarii publici Funcţionarii publici îşi desfăşoară activitatea în structurile administraţiei publice pentru educaţie fizică şi sport şi în structuri ale administraţiei publice cu anumite atribuţii specifice în domeniul educaţiei fizice şi sportului. Ei îşi desfăşoară activitatea sub incidenţa Statutului funcţionarului public, fiind în acelaşi timp angajaţi ai publicului şi cetăţeni. Pe de altă parte, lucrează sub presiunea opiniei publice, a presei, în mod transparent, pentru a pune propria instituţie şi activitatea personală în relaţie optimă cu societatea, relaţie uneori contradictorie.

13. Funcţionarii publici • Cele mai importante imperative cu care se confruntă funcţionarii publici sunt următoarele [Mihaela Miroiu, 2001, p. 85]: • – să satisfacă standardele de performanţă profesională, comportamentală şi etică; • – să adere la ceea ce impun: guvernul, politicile publice, publicul însuşi; • – să împace cerinţele legii cu situaţiile reale din viaţa zilnică; • – să împace morala privată cu cerinţele codului profesional. • Referitor la aspectele cu valenţe etice de care trebuie să ţină cont un manager public, autoarea subliniază: • – interesul public general: soluţiile date la această categorie afectează viaţa oamenilor; sunt formulate în numele interesului public; aplicarea lor antrenează resurse publice; • – scopurile politice pentru care lucrează: administraţia publică implementează politici publice, deci nu poate să funcţioneze ca o birocraţie apolitică; • – o înţelegere a actorilor implicaţi; • – dinamica organizaţiilor în care lucrează; • – personalitatea celor cu care interacţionează.

14. Funcţionarii publici • Particularităţile muncii funcţionarilor publici: îşi desfăşoară activitatea în aşa-numita zonă gri (nici altruist, nici egoist exclusiv, şefi, prieteni, public); climat politic în schimbare, etica lor fiind situaţională; habotnicia procedurală poate genera efecte nedrepte – impun un set de virtuţi morale implicate în deciziile adoptate [Mihaela Miroiu, 2001, p. 86]: • – optimismul, legat de însuşi conceptul de bine public înţeles ca scop al actelor acestei categorii de profesionişti; • – curajul – constă în capacitatea de a acţiona drept, chiar dacă presiunile politice şi cererea de favoruri din partea partidelor, organizaţiilor, politicienilor sau chiar a celor apropiaţi sunt uneori copleşitoare; • – corectitudinea – este asociată cu datoria supunerii faţă de lege; • – empatia– capacitatea de a te pune în situaţia celor care depind de deciziile tale. • Cultivarea acestor virtuţi, transformarea lor în comportamente profesionale susţin încrederea în funcţionarii publici cu bună reputaţie.

15. Militarii şi funcţionarii publici cu statut special Militarii şi funcţionarii publici cu statut special reprezintă o pondere semnificativă în organizarea sistemului naţional de educaţie fizică şi sport, activând: - în cadrul diferitelor activităţi: educaţia fizică militară, sportul pentru toţi, sportul de performanţă; - în structuri sportive şi ale administraţiei publice cu atribuţii specifice; - ca personal (de specialitate): profesori, antrenori, instructori, medici, sportivi, organizatori, manageri etc. Aceste categorii sunt supuse, pe de o parte, normelor organizaţionale specifice domeniului militar (legi, regulamente, coduri deontologice), Statutului poliţistului şi Codului etic al lucrătorului din Ministerul de Interne ca funcţionari publici cu statut special, iar pe de altă parte, legislaţiei şi normelor organizaţionale specifice domeniului educaţiei fizice şi sportului. Specificul managementului în armată şi poliţie reiese din caracteristica organizatorică de activitate militară şi funcţie publică cu statut special. Aceştia depun un jurământ de credinţă şi sunt animaţi de devize comparabile cu cele olimpice.

16. Militarii şi funcţionarii publici cu statut special Modelul ofiţerului este reprezentativ pentru celelalte categorii de militari. Profesia de ofiţer presupune roluri diferite, susţinute de funcţii specifice fiecărui rol. Funcţia de exprimare şi integrare socială - reprezintă sinteza raţionalităţii, sociabilităţii, civismului, patriotismului şi capacităţii de „parteneriat” în acţiunile externe. Funcţia de luptător reprezintă percepţia ofiţerului în acţiunea de luptă, în contact nemijlocit cu inamicul şi în condiţiile utilizării armamentului individual, chiar dacă în condiţiile războiului modern situaţiile de contact direct cu inamicul scad. Funcţia de specialist în armă- în relaţie cu funcţia anterioară, înregistrează o creştere în complexitate a tehnicii şi accentuarea de divizare prin specializare a profesiei militare. Funcţia de educator - este esenţială în constituirea colectivităţilor militare potrivit normelor de eficienţă şi pentru formarea personalităţii tinerilor militari. Funcţia de conducător - în cadrul acţiunilor militare şi al colectivităţilor umane, se află în strânsă legătură cu celelalte funcţii şi asociază conducerea cu execuţia.

17. Militarii şi funcţionarii publici cu statut special Setul funcţiilor, derivate din roluri, se exprimă în competenţele ofiţerului: de ofiţer-cetăţean, de luptător, de specialist în armă, de educator, de conducător de oameni sau organizaţii militare. Competenţele ofiţerului sunt interdependente. Relaţia strânsă între funcţiile ofiţerului reflectă caracterul integrator al competenţei de conducător militar. Funcţia de luptător este legată de cea de conducător al grupului de luptători. Funcţia de specialist în armă se corelează cu cea de proiectant, instructor şi conducător. Funcţiile de luptător şi specialist în armă sunt legate de funcţia de conducător al grupului de luptători şi de utilizator al tehnicii militare, în timp ce funcţia de conducător este legată de cea a conducerii organizaţiilor (unităţilor) şi a educaţiei militare.

18. Performanţă personală de nivel mediu şi superior Performanţă de nivel foarte înalt (recunoscută şi apreciată public de societate) Performanţă maximă şi anonimă, fără abandon (renunţarea la luptă conduce la înfrângere=moarte!!) COMPARAŢIE PSIHOSOCIOLOGICĂ ÎNTRE SPORTIV ŞI MILITAR/ FUNCŢIONAR PUBLIC CU STATUT SPECIAL (A. Hoffmann, 1994, 2000, adaptare după M. Epuran) SPORTIVUL DE PERFORMANŢĂ SPORTIVUL DE ÎNALTĂ PERFORMANŢĂ MILITARUL/ FUNCŢ. PUBL. CU STATUT SPECIAL ATITUDINEA FILOZOFICĂ (a factorilor de decizie) UMANISTĂ Rezolvă problemele personale, familiare, şcolare, profesionale UMANIST/”DURĂ” Rezolvă problemele personale numai în măsura în care acestea servesc obţinerii performanţei. “DURĂ” La limita adaptării (peste 75% risc, accident sau moarte) DEMERSUL OPTIMIZARE Pregătire psihică multilaterală MAXIMIZARE Pregătire psihică „ad hoc”, punctuală MAXIMIZARE Pe un fond de multilateralitate se asigură „specializare în specialitate”. OBIECTIVUL

19. COMPARAŢIE PSIHOSOCIOLOGICĂ ÎNTRE SPORTIV ŞI MILITAR/ FUNCŢIONAR PUBLIC CU STATUT SPECIAL (A. Hoffmann, 1994, 2000, adaptare după M. Epuran) ATITUDINEA FAŢĂ DE OM MANAGEMENT STAREA SPORTIVULUI/ MILITARULUI

20. INTERRELAŢIILE PROFESIONALE ÎN CADRUL NORMELOR ORGANIZAŢIONALE Militarii şi funcţionarii publici cu statut special Analiza psihopedagogică şi psihosociologică comparată scoate în evidenţă următoarele aspecte caracteristice pregătirii militarului şi funcţionarului public cu statut special: a)atitudinea filosofică a factorilor de decizie: dură – la limita adaptării, cu risc de accident sau moarte; b)demersul în pregătire: maximizare – pe fond multilateral se asigură „specializare în specialitate”; c) obiectivul instructiv/educativ: performanţe maxime, fără abandon (renunţarea la luptă însemnând înfrângere, moarte); d) atitudinea faţă de om: vizează conştientizarea omului, selectat biologic (apt), riguros selectat şi/sau paranormal, ca instrument, mijloc; e)managementul pedotehnic: pedagogie autoritară, orientare spre sarcini, nu adaptare la om; f) adaptare la solicitări – limită diverse şi de integrare socială.

21. Trăsături de personalitate ale cadrelor militare permanente Trăsături pozitive de personalitate , ce ar trebui să caracterizeze îndeosebi cadrele militare permanente (Cf. Voicu, C, Sandu, F, (coordonatori) : Managementul organizaţional în domeniul ordinii publice, vol. 1 şi 2, Ministerul de Interne, Bucureşti, 2001) Aceste trăsături pot fi grupate potrivit multor criterii, printre care cel mai la îndemână este cel al marilor compartimente ale persoanei privite din punct de vedere fizic, intelectual şi psihomoral, cu accent deosebit pe cele de ordin caracterial. Aşadar:

22. Trăsături de personalitate ale cadrelor militare permanente *patriotismul * capacitatea (curajul) de a decide * disciplina intelectuală * capacitatea de a muncii independent * neutralitatea politică* capacitatea de a muncii în condiţii fluide, cu treceri rapide de la o problemă (situaţie) la alta * rezistenţa şi stabilitatea psihică *capacitatea de autocontrol* asumarea răspunderii pentru urmările deciziilor adoptate * capacitatea de a-şi reveni repede după eşecuri *demnitate, respect de sine * generozitatea * capacitatea intelectuală (înţelegere, memorare, reproducere fidelă), de cuprindere, de corelare, de judecată temeinică * dacă ţine seama de recomandări * gândire logică, concisă, concretă, speculativă

23. Trăsături de personalitate ale cadrelor militare permanente * cunoaşterea a două limbi străine de largă circulaţie * conformarea la normele legale şi la cele regulamentare (disciplină, legalitate) * identificarea cu profesia (pasiune, dorinţă de afirmare) * cinste, corectitudine, rezistenţa la tentaţii materiale, hedonistice * absenţa viciilor şi a deprinderilor de viaţă şi de muncă negative * capacitatea de autocorectare * atitudine corectă faţă de familie * comunicativitatea * capacitatea de a păstra secrete * aspectul exterior agreabil, ţinuta militară ireproşabilă * pricepere de a-si alege colaboratorii * lipsa obezităţii * atitudinea pozitivă faţă de sport, de mişcare, de pregătirea fizică * preocuparea pentru perfecţionarea propriei pregătiri * modestia

24. Trăsături de personalitate ale cadrelor militare permanente * modestia * capacitatea de a se impune * menţinerea bunei dispoziţii în condiţii de trai dificil * atitudinea armonioasă faţă de munca de teren şi de birou * bun cunoscător de oameni * corectitudinea în aprecierea subordonaţilor *disponibilitatea de a se oferi voluntar pentru misiuni dificile, neobligatorii * curajul propriilor opinii * disponibilitatea de a sări în ajutorul camarazilor aflaţi în situaţii grele * să nu se considere nedreptăţit, persecutat, nerealizat, ratat * calmul, stăpânirea de sine, autocontrolul emoţional * încredere în sine * curajul de a înfrunta pericole fizice şi morale * spirit de ordine * dacă îşi ajută şefii cu modestie sau afişat ostentativ, urmărind recompense imediate

25. Trăsături de personalitate ale cadrelor militare permanente *dacă se exprimă politicos, corect, civilizat, faţă de subordonaţi * dacă redactează cu uşurinţă documente grafice şi sub formă de text * dacă este expeditiv, operativ * dacă întruneşte calităţi de bun pedagog * dacă are calităţi de lider informal şi, în acest caz, dacă este orientat pozitiv sau negativ * dacă se sustrage de la misiuni dificile, solicitante, periculoase * dacă aspiră spre standarde ridicate (de grup, personale) *dacă este rezistent la solicitări intense fizice, nervoase, morale * dacă nu demobilizează cu uşurinţă * dacă este ranchiunos, invidios, răzbunător * dacă este perseverent * dacă este adeptul stilului de muncă autoritar excesiv, ponderat sau libertin

26. Trăsături de personalitate ale cadrelor militare permanente * dacă este exigent din convingere cu subordonaţii (aderă sincer la valorile militare sau din obligaţie exterioară?)*dacă manifestă preocupare pentru condiţiile de viaţă ale subordonaţilor * dacă dovedeşte grijă faţă de bunurile din înzestrare * dacă se preocupă de motivarea subordonaţilor * dacă are capacitatea de a reacţiona raţional * dacă este carierist, deschis, sincer, onest * dacă are simţul umorului * dacă aspiraţiile sunt corelate cu aptitudinile * dacă foloseşte corect recompensele şi sancţiunile * dacă se autoapreciază corect * dacă a fost recompensat ori sancţionat şi pentru ce gen de merite sau abateri * dacă este mai apt pentru muncă creatoare sau pentru activităţi de rutină

27. Trăsături de personalitate ale cadrelor militare permanente * dacă îi place să lucreze în echipă. Este cooperant, tolerant ? * are aptitudini pentru latura administrativ – gospodărească a comenzii ? * are aptitudini de conducere ? * are prezenţă de spirit, rapiditate în reacţie? * are curajul răspunderii ? *dacă îi place să lucreze planificat, cu perspectivă * dacă are calităţi empatice *este caracterizat de autodisciplină, este acesta liber consimţită sau e resimţită ca o obligaţie apăsătoare ? * dacă este sobru, obiectiv, consecvent, prevăzător * are capacitate organizatorică, spirit de iniţiativă ? * dacă manifestă integritate morală

28. Trăsături de personalitate ale cadrelor militare permanente * dacă păstrează contactul cu subordonaţii * să nu se intimideze când vorbeşte în faţa unei mulţimi * dacă manifestă curiozitate intelectuală cu diapazon larg sau are o viziune îngustă asupra vieţii * urmăreşte să avanseze bazându-se pe propriile eforturi sau recurge la relaţii ? * duce o viaţă cumpătată, sobră ?

29. Personalul medical Personalul medical reprezintă o entitate importantă a sistemului de educaţie fizică şi sport. Principalele teme ale codului de etică medicală[Mihaela Miroiu, 2001, p.135]se referă la: a) subiecte care privesc relaţia între pacient şi corpul medical: - paternalismul: cine decide ce e în interesul pacientului în cazul unui dezacord între pacient şi doctorul său? - confidenţialitatea; - onestitatea şi înşelăciunea; - deciziile medicale în cazul pacienţilor cu o autonomie incompletă sau deficitară. b) subiecte privind viaţa şi moartea: - justificarea avortului; - îngrijirea unui pacient care preferă moartea; - pacienţii în „stare vegetativă”. c) subiecte privind interesele pacientului şi interesele celorlalţi: - prioritatea unui pacient faţă de altul; - cercetările medicale în interesul pacienţilor; - „practica” în învăţământul medical şi interesele pacienţilor.

30. Personalul medical Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a demnităţii fiinţei umane cu privire la aplicarea biologiei şi medicinii – tratat european semnat de România, în 1997, precizează responsabilităţile etice ale corpului medical, în concordanţă cu respectarea demnităţii umane [Mihaela Miroiu, 2001, p.138]: a) prioritatea fiinţei umane - interesele şi bunăstarea fiinţei umane trebuie să prevaleze asupra intereselor societăţii sau a ştiinţei; b) accesul echitabil la îngrijirea sănătăţii; c) nediscriminarea; d) consimţământul; e) viaţa privată şi dreptul la informare; f) responsabilităţi privind prelevarea de organe; g) respectul faţă de colegi; h) competenţă.

31. Mass-media Ca demers normativ, etica are rolul de a orienta pozitiv. Între cele două tipuri de etici, abordarea standard care nu se concentrează pe cazuri dramatice şi etici pentru situaţii complicate, mass-media o preferă pe cea de-a doua, „căutând mai degrabă senzaţionalul, scandalosul, pe care îl consideră mai gustat de public, mai ales când convingerea jurnaliştilor este aceea că tot ce nu e scandalos nu este ştire” [Airaksinen, citat de Mihaela Miroiu, 2001, p.54]. Temele etice în deontologia jurnaliştilor [Mihaela Miroiu, 2001, p.123, prelucrate după Black, 1999], sunt: - Căutarea adevărului şi relatarea lui. - Minimalizarea efectelor dăunătoare. - Independenţa jurnalistului. - Responsabilitatea.

32. Mass-media Etica informaţiei şi comunicării se caracterizează prin următoarele orientări majore[Schramm, citat de Mihaela Miroiu, p.120]: a) instrument de informare a politicii de stat, care, în special, în cazul sistemelor dictatoriale (partid unic), promovează ceea ce corespunde intereselor politicii de stat; b) doctrina libertarianăproclamă o libertate absolută a comunicării, exprimarea fiind liberă de orice constrângere. Intervenţia oricărei forme de autoritate în media este considerată o limitare a libertăţii de exprimare, aspectele etice referindu-se doar la statutul profesionistului care „ar consta în respectarea absolută a libertăţii de exprimare”; c) doctrina liberalăasociază dreptul de liberă exprimare cu „norme formulate în coduri stabilite de profesionişti”, dar fără intervenţia statului, solicitând accesul la toate informaţiile publice şi utilizarea tuturor mijloacelor şi formelor tehnice de comunicare; d) doctrina responsabilităţii socialeeste cel mai frecvent întâlnită, pe fondul „asumării responsabilităţii faţă de publicul căruia i se adresează profesionistul din mass-media”; şi în acest caz este respinsă intervenţia statului.

33. Sportivii Sportiviireprezintă acea categorie de participanţi, care desfăşoară o „activitate de întrecere, constituită dintr-un ansamblu de acţiuni motrice diferenţiate pe ramuri de sport, desfăşurată într-un cadru instituţional sau independent, prin care se caută perfecţionarea posibilităţilor morfo-funcţionale şi psihice, concretizate în performanţe obţinute în competiţii, ca: record, depăşire proprie sau a partenerilor” [adaptare după Dragnea A., coordonator, p.14, 2002]. Practicarea sportului se poate realiza în cadrul următoarelor domenii (idem, p.14): a) sportul pentru toţi - diferite programe care includ sportul de întreţinere, sportul în timpul liber, în familie, pentru persoane aflate în condiţii speciale, pentru vârstnici; b) sportul de performanţă - discipline consacrate, cu probe olimpice şi neolimpice; sporturi extreme; c) sportul adaptat - adecvat cerinţelor diferitelor tipuri de deficienţe.

34. Sportivii Sportivii de performanţăsunt persoanele legitimate la un club sportiv, incluse în mod sistematic şi organizat într-un proces de selecţie, de pregătire şi competiţional, în scopul îmbunătăţirii performanţelor, a recordurilor şi obţinerii victoriei. Sportivii de performanţă pot fi amatori sau profesionişti : Sportivul amatornu are contract de muncă sau convenţie cu cluburile la care este legitimat, pentru practicarea disciplinei sportive respective. Sportivul profesionistare încheiat un contract de muncă sau o convenţie în condiţiile Codului civil cu clubul sportiv la care este legitimat şi deţine licenţă de sportiv profesionist, obţinută în concordanţă cu prevederile statutului şi regulamentele federaţiei sportive naţionale respective.

35. Antrenorii Antrenorii– formaţi în condiţiile legii, îşi desfăşoară activitatea de selecţie, pregătire şi participare în competiţie a sportivilor, în cadrul secţiilor cluburilor sportive şi/sau la nivelul loturilor naţionale şi olimpice, în conformitate cu statutul antrenorilor, regulamentele federaţiilor sportive naţionale, regulamentele de organizare şi funcţionare a cluburilor sportive precum şi cu statutul profesional corespondent domeniului (instituţiei) care patronează clubul sportiv (privat, militar, învăţământ etc). Formarea antrenorului se realizează în următoarele instituţii acreditate sau autorizate: şcolile postliceale de antrenori, instituţiile de învăţământ superior. Ocupaţia de antrenor este atestată cu carnetul de antrenor, obţinut pe baza diplomei de licenţă, a diplomei de absolvire sau a certificatului de absolvire, după caz, şi de clasifică în 5 categorii.

36. Arbitrii şi judecătorii sportivi Arbitrii şi judecătorii sportivi – persoane oficiale, calificate să asigure respectarea regulamentelor de către sportivi, antrenori, alţi oficiali şi spectatori, în timpul desfăşurării competiţiilor. Calitatea de arbitru se obţine în condiţiile stabilite de regulamentele federaţiilor sportive naţionale.

37. Voluntarii Voluntarii reprezintă o pondere semnificativă între participanţii la activităţile de educaţie fizică şi sport. Voluntarii sunt prezenţi în comisii, colegii şi colective ad-hoc sportive, asociaţii şi cluburi sportive, asociaţii judeţene pe ramură de sport, federaţiile sportive, dar şi în unele consilii consultative ale instituţiilor administraţiei centrale şi locale, cu atribuţii în domeniul educaţiei fizice şi sportului. Personalul voluntar se implică profesional şi exigent în acţiunile şi activităţile pentru care îşi oferă serviciile. Majoritatea activităţilor în care sunt implicaţi voluntarii au caracter oficial sau sunt de interes public, responsabilitatea fiind maximă. În aceste condiţii, apariţia şi punerea în aplicare a Legii voluntariatului se impunea cu necesitate.

38. Voluntarii Legea voluntariatului fundamentează următoarele principii pe care le promovează în practica managerială: a) participarea ca voluntar, pe baza consimţământului liber exprimat; b) implicarea activă a voluntarului în viaţa comunităţii; c) desfăşurarea voluntariatului cu excluderea oricărei contraprestaţii materiale din partea beneficiarului activităţii; d) recrutarea voluntarilor pe baza egalităţii şanselor, fără nici un fel de discriminări. Jocurile Olimpice şi Paralimpice, ca model competiţional şi cultural, oferă şi modelul voluntarului privind selecţia şi comportamentul.

39. Voluntarii Condiţii minime şi calităţi speciale :  dedicaţie totală succesului Jocurilor;  capacitatea de a oferi clienţilor un standard înalt al serviciilor;  atitudine prietenoasă şi pozitivă;  capacitatea de a vorbi şi de a scrie în limba engleză şi în altă limbă oficială, utilizată de delegaţiile comitetelor naţionale olimpice, participante;  disponibilitatea de a participa la sesiuni de pregătire, începând cu anul preolimpic;

40. Voluntarii Condiţiile minime şi calităţile speciale solicitate unui voluntar pentru Jocurile Olimpice şi/sau Paralimpice sunt:  disponibilitatea de a lucra pe perioada desfăşurării jocurilor Olimpice, minimum 8 ore pe zi;  absenţa antecedentelor penale;  acordul de a îmbrăca uniforma Olimpică şi/sau Paralimpică oficială;  obligaţia de a călători şi a locui temporar în oraşul care găzduieşte jocurile olimpice sau în împrejurimi;  vârsta minimă 18 ani la momentul organizării jocurilor.

41. Voluntarii Tipuri de îndatoriri îndeplinite de voluntari la Jocurile Olimpice şi/sau Paralimpice: monitorizarea intrărilor; verificarea permiselor; administraţie; servicii pentru sportivi şi pentru oficiali; teste antidoping pentru sportivi; operarea comunicaţiilor; conducerea autovehiculelor; servicii de întâmpinare a participanţilor; specialişti în limbi străine; logistică; servicii de medicină-sănătate; asistenţi ai Comitetelor Olimpice/Paralimpice Naţionale; operaţiuni de presă; informare publică; servicii pentru spectatori; tehnologie; vânzare de bilete; transport; diferite servicii pe stadion, săli, bazine şi alte baze sportive pentru competiţie şi antrenament; servicii poştale, servicii religioase.

42. Voluntarii Voluntarii vor beneficia gratuit de uniforme oficiale, transportul public sau special, masă şi cazare. Voluntarii vor obţine, la încheierea misiunii, un certificat de voluntar pentru activitatea desfăşurată în cadrul Jocurilor Olimpice şi/sau Paralimpice, pentru ca această experienţă să poată fi, eventual, valorificată în acelaşi cadru sau în alt cadru social.

43. CAIETUL VOLUNTARULUI Cap. I . MESAJE Mesajul preşedintelui Comitetului de Organizare Mesajul preşedintelui Federaţiei Internaţionale (corespondente) Mesajul preşedintelui Federaţiei Române (pe ramură de sport) Alte mesaje ale unor personalităţi Cap. II. ISTORIE ŞI REGULAMENTE Istoria disciplinei sportive (ramurii de sport ) respective . Aspecte semnificative Regulamentul disciplinei sportive (ramurii de sport) – naţional Cap. III. INSTRUCŢIUNI PENTRU VOLUNTARI 1. Definirea calităţii de voluntar 2. Contractul de voluntariat (conf. L. voluntariatului, 195/ 2001, cap. II). 3. Activităţi desfăşurate de voluntari: 4Cerinţe de acces în corpul voluntarilor (selecţia) 5.Reguli de comportament pentru voluntari: 6.Drepturile voluntarului CAP. IV. INFORMATII GENERALE 1.Organigrama comitetului de organizare 2. Adrese şi telefoane utile 3. Informaţii privind facilităţile turistice 4. Programul general 5. Lista participanţilor (delegaţiilor) 6. Lista oficialilor

44. Simbolurile. Simbolurile olimpice Simbolurile sunt componente majore ale culturii organizaţionale care „oferă înţelesuri comune componenţilor săi asupra unor elemente organizaţionale de interes de grup, permiţându-le să comunice şi să se armonizeze” [Nicolescu O., Verbancu I., 2001, p. 284]. „Simbolul cultural constă într-un obiect, un eveniment sau o formulă ce serveşte drept vehicul pentru a transmite un mesaj cu o anumită semnificaţie în cadrul organizaţiei respective”. Simbolistica olimpică este descrisă în Carta Olimpică şi dă expresie mesajelor olimpismului către Mişcarea Olimpică.

45. Mitologia Sportivii Pacea olimpică "Ekecheiria" Probele sportive

46. Simbolul olimpic Simbolul olimpicse compune din cinci cercuri: albastru, galben, negru, verde şi roşu. Cercurile sunt înlănţuite de la stânga la dreapta. Cercul albastru, negru şi roşu se află în partea de sus, cercurile galben şi verde în partea de jos, formând împreună aproximativ un trapez regulat a cărei bază mică este în partea inferioară. Simbolul olimpic reprezintă unirea celor cinci continente şi întâlnirea sportivilor din lumea întreagă la Jocurile Olimpice.

47. Simbolul olimpic – cele cinci culori, la care se adaugă culoarea albă (a drapelului olimpic), intră în componenţa drapelului fiecărei naţiuni; – universalitate, continuitate, prietenie, pace; – cunoaştere, înţelegere paşnică, egalitate, înfrăţire, întrajutorare, colaborare, loialitate, iubire; – o lume înfrăţită în pace şi colaborare; un tot de aspiraţii şi acţiuni; – generatoare de speranţă şi apropiere, un îndemn la raţiune, deasupra diferenţelor de rasă, religie, regim social sau sistem politic, într-o lume adesea dezbinată.

48. Simbolul olimpic

49. Simbolul olimpic De ce oare a fost ales cerculşi nu o altă formă geometrică pentru alcătuirea simbolului olimpic? „Cercul ocupă un loc important alături de centru, cruce, pătrat, triunghi. E simbolul perfecţiunii, omogenităţii, mişcării imuabile şi eterne care nu are nici început nici sfârşit. Pe plan cosmic simbolizează cerul, în opoziţie cu pătratul care este simbolul pământului.

50. Simbolul olimpic Este şi simbolul timpului, veşnicei reînceperi, redate iconografic prin imaginea şarpelui ce-şi muşcă coada. În iconografia creştină, Dumnezeirea e reprezentată adesea ca o cruce în cerc; această figură reprezintă şi centru, cu cele patru direcţii ale spaţiului” [Evseev I., 1994, p. 36]. După Jean Chevalier, Alain Gheerbrant (1995), cercul nu apare în textele biblice, deci în tradiţia ebraică şi creştină. Prin Mântuire, Hristos a spart pătratul şi l-a sfărâmat. Din pătrat a mai rămas decât crucea.