1 / 22

Genul Staphylococcus

Genul Staphylococcus. Caractere generale ( minidefini ţie) coci sferici gram-pozitivi (0,5-1,5 µ m Ø ), dispuşi izolat, in diplo, ocazional in scurte lanţuri şi caracteristic în grămezi neregulate ;

yachi
Download Presentation

Genul Staphylococcus

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Genul Staphylococcus

  2. Caractere generale(minidefiniţie) • coci sferici gram-pozitivi (0,5-1,5µm Ø), dispuşi izolat, in diplo, ocazional in scurte lanţuri şi caracteristic în grămezi neregulate; • imobili, nepretenţioşi nutritiv, aerobi-facultativ anaerobi, catalazo-pozitivi şi oxidazo-negativi; • cultivă pe medii cu concentraţii crescute de NaCl(7,5-10%); • testul coagulazei îi clasifică în: • coagulazo-pozitivi: S.aureus; • coagulazo-negativi: mai multe specii izolate de la om, dintre care S.epidermidis, S.saprophyticus, S.haemolyticus, S.warneri, S.hominis, S.lugdunensis.

  3. Staphylococcus aureus Importanţa medicală • determină infecţii comunitare sau nosocomiale care se remarcă prin frecvenţă şi diversitate, unele cu evoluţie deosebit de gravă (bacteriemii cu localizări secundare, şoc septic, şoc toxic stafilococic); • s-a dovedit capabil să dezvolte rezistenţă la toate antibioticele folosite în terapie. Habitat • 20-70% purtători nazali (procente mai mari la personalul din spitale); • prezenţă tranzitorie la nivelul tegumentului; • contaminează mediul extern prin mâini, scuame, secreţii, excrete.

  4. Caractere morfo-tinctoriale • sunt cele caracteristice genului; • în unele produse patologice poate predomina dispoziţia in diplo, fiind dificilă diferenţierea de S.pyogenes; • gram-variabili în frotiul din puroi provenit din colecţii închise sau din culturi vechi. Caractere de cultură • colonii mari, S, de consistenţă untoasă, pigmentate în galben-portocaliu sau nepigmentate ( alb-cenuşii) pe geloză nutritivă; • pe geloză-sânge coloniile pot fi hemolitice; • dezvoltă colonii manito-pozitive pe mediul Chapman (mediu hiperclorurat cu manită şi roşu fenol).

  5. Rezistenţa la factori de mediu • rezistent la condiţii de desicaţie; • rezistent la acţiunea lizozimului şi a acizilor graşi de la nivelul tegumentului; • sensibil la acţiunea unor antiseptice şi dezinfectante: alcool etilic 700(dupa 60 min), alcool iodat, hexaclorofen etc; • distrus în 30 min la temperatura de 600Cşi după 15 minute la 121C.

  6. Factori de patogenitate Virulenţa acestei specii este rezultatul efectului combinat al mai multor factori de patogenitate

  7. Factori asociaţi bacteriei • Capsulă • Proteina A • Adezine - Proteina de legare a fibronectinei - Proteina de legare a colagenului

  8. Produşi extracelulari • Enterotoxine • Toxina epidermolitică • Toxina sindromului şocului toxic (TSSS - 1) • Hemolizine • Leucocindine • Stafilochinază

  9. Manifestări clinice ale infecţiilor stafilococice supurative • infecţii cutanate şi ale glandelor anexe: foliculite, impetigo, furuncul, carbuncul, hidrosadenite, panariţii etc; • infecţii ale mucoaselor: otite, sinusite; • infecţii ale părţilor moi: abcese, flegmoane; • infecţii profunde: osteomielite, osteoartrite, pneumonii, abcese hepatice, cerebrale, meningite, endocardite; • bacteriemii cu sepsis sever sau şoc septic. Imunitatea antistafilococică • fagocitoza este mecanismul major de apărare; • cu excepţia Ac antileucocidină, nu există o corelaţie între receptivitatea la infecţie şi titrul Ac.

  10. Diagnosticul de laborator al infecţiilor supurative • se bazează pe examen bacteriologic; • produsul patologic variază în raport cu localizarea infecţiei; • examenul microscopic are în special valoare în cazul produselor provenite din zone normal sterile; • izolarea S.aureus o realizăm prin însămânţare pe geloză-sânge iar în cazul produselor contaminate pe mediul selectiv Chapman; • identificarea se bazează pe caracterele de cultivare, microscopice, testul catalazei şi coagulazei; • în investigaţii epidemiologice (izbucniri epidemice) se poate recurge la lizotipare sau tipare moleculară.

  11. Principii de terapie a infecţiilor stafilococice • în infecţii cutanate ca şi în colecţii purulente profunde, drenajul chirurgical este esenţial; • antibioterapia infecţiilor sistemice este ghidată de rezultatele antibiogramei. • Tulpini neproducătoare de penicilnază: penicilina • Tulpini producătoare de penicilinază (90%): meticilina sau izoxazolilpeniciline: oxacilina, cloxacilina; • Alte antibiotice utile: eritromicina, lincomicina (infecţii osoase), pristinamicina, fucidina, vancomicina; • De păstrat antibiotice “de rezervă”: vancomicina, lincomicina.

  12. Fenotipuri de rezistenţă • antibiotice beta-lactamice • rezistenţă la peniciline prin producere de penicilinază; • rezistenţă omogenă sau heterogenă la oxacilină prin prezenţa unei PLP 2a suplimentară, care se extinde la toate antibioticele beta-lactamice (tulpini meticilino-rezistente - SARM); • macrolide şi lincosamide • rezistenţa inductibilă la eritomicină antrenează rezistenţă la macrolide cu 14 şi 15 atomi de C; • pot fi înregistrate eşecuri terapeutice şi la clindamicină;

  13. Fenotipuri de rezistenţă (continuare) • aminoglicozide • testare curentă la kanamicină, tobramicină şi gentamicină; • rezistenţa enzimatică la kanamicină se extinde la amikacină; • rezistenţa la kanamicină, tobramicină şi gentamicină este predictivă pentru rezistenţa la amikacină şi netilmicină; • fluorochinolone • rezistenţa frecvent prezentă la tulpinile meticilino-rezistente; • utilizarea în monoterapie favorizează emergenţa rezistenţei; • noi fenotipuri de rezisenţă • recent raportate tulpini cu rezistenţă intermediară sau înaltă la glicopeptide (ex. vancomicina); • necesită confirmarea prin teste cantitative şi trimiterea tulpinii la un centru de referinţă.

  14. Testarea sensibilitatii – criterii CLSI • Conditii de testare • Agar Mueller-Hinton • Inoculum – suspensie de colonii, echivalent al standardului 0.5 McFarland • Incubare: 35ºC - 16-18 ore (24 ore pentru: oxa, meticilina, nafcilin, vancomicina) • Testarea la peste 35ºC – poatesa nu decelezetulpinile de stafilococirezistenti la oxacilina (atatS. aureus cat si SCN)

  15. Consideratiigenerale • SARM, sau SRM , ramandenumirilecelemaifrecventepentruS aureusrezistent la meticilinasaustafilococirezistenti la meticilina, desimeticilina nu esteantibioticulutilizatîn terapieisau/sitestare • In multearticolese utilizeazădenumirile din engleza (MRSA, MRS), toate cu aceeasisemnificatie a rezis-tentei la oxacilina/meticilina

  16. Detectarearezistentei la oxacilina • Testarearezistentei la oxaprin: • GenamecA • Evidentierea produsuluigeneimecA (PLP2a) * Sunttestelecelemai utile pentruconfirmarearezultatelorobtinuteprinmetodadifuzimetrica in cazulinfectiilor severe stafilococice

  17. Nu se testeaza de rutinatulpinile de S saprophyticusizolate din infectiiurinaredeoareceinfectiile de acest tip raspundbine la concentratiileurinareatinse de antibiotice (in cazulinfectiilorfaracomplicatii). • E.g: nitrofurantoin, cotrimoxazol, fluorochinolone

  18. Stafilocociisensibili la penicilinasunt S si la altepeniciline, asocierea β-lactamice – inhibitori de β-lactamaze, carbapeneme(aprobate de catre FDA pentrutratamentulinfectiilor severe). • Tulpinile R la P si S la oxa, suntR la penicilinele inactivate de catrepenicilinazesi S la altepeniciline stabile la penicilinaze, asociereaβ-lactamice – inhibi-tori de β-lactamazesicarbapeneme.

  19. Epidemiologie În infecţii nosocomiale se urmăresc • rezervorul • bolnavi, • pacienţi sau personal de spital colonizaţi; • transmiterea • direct, prin picături Flugge ; • indirect, vehiculare prin obiecte, alimente sau mâini contaminate. Profilaxie • măsuri riguroase de asepsie şi antisepsie; • sterilizarea purtătorilor nazali prin aplicaţii topice de unguente cu antibiotice antistafilococice (mupirocin); • în experiment un vaccin antistafilococic (StaphVAX).

  20. Stafilococii coagulazo-negativi • constituienţi ai florei bacteriene rezidente de la nivelul tegumentului şi mucoaselor colonizate; • pot determina infecţii legate de prezenţa unor implante protetice şi catetere, grave în special la imunodepresaţi; • sinteza unor exopolizaharide favorizează ataşarea la suprafaţa acestor dispozitive; • cea mi frecventă specie implicată este S.epidermidis: • infecţii de cateter, infecţii de pace-maker, infecţii ale grefei vasculare, endocardită subacută a valvelor protezate; • patogen primar în infecţii asociate cu şunturile LCR, protezele articulare, dispozitivele ortopedice sau la cei cu dializă peritoneală cronică ambulatorie (infecţii ale tractusului urinar – cistită, uretrită, pielonefrită).

  21. Stafilococii coagulazo-negativi • S.saprophyticusocupă o nişă specială, fiind cauza unor infecţii ale tractusului urinar in special la femeia tânără; sensibil la majoritatea antibioticelor, inclusiv benzil-penicilină (rezistenţă naturală la novobiocină); • S. haemolyticus: endocardite subacute (chiar în absenţa protezelor valvulare), septicemii, peritonite, infecţii ale tractusului urinar, ale plăgilor chirurgicale, ale oaselor sau articulare; • S. lugdunensis: endocardite subacute pe valve protetice sau native, infecţii de cateter, septicemii, abcese cerebrale, infecţii profunde, osteite, etc. • S. shleiferi: empiem cerebral, infecţii ale plăgilor, bacteriemii, osteite ale rahisului şi infecţii de cateter;

  22. Stafilococii coagulazo-negativi • diagnosticul bacteriologic impune criterii care să stabilească semnificaţia clinică a izolatului, eliminând o posibilă contaminare; • se impune izolarea repetată, existenţa unui “teren” deficitar (ex. diabet, imunosupresaţi, vârste extreme); • stafilococii coagulazo-negativi sunt frecvent meticilino-rezistenţi;

More Related