280 likes | 392 Views
Cuvântul Vieţii. August 2009. “Iubindu-i pe ai săi din lume, până la sfârşit i-a iubit” (In 13, 1). Ştii unde se află această frază din Evanghelie?. O scrie Sfântul Evanghelist Ioan înainte ca Isus să spele picioarele ucenicilor Săi şi să se pregătească pentru patima Sa.
E N D
Cuvântul Vieţii August 2009
“Iubindu-i pe ai săi din lume, până la sfârşit i-a iubit” (In 13, 1).
O scrie Sfântul Evanghelist Ioan înainte ca Isus să spele picioarele ucenicilor Săi şi să se pregătească pentru patima Sa.
În ultimele clipe pe care le trăieşte cu ai săi, Isus îşi arată în mod suprem şi explicit iubirea pe care o avea dintotdeauna faţă de ei.
“Iubindu-i pe ai săi din lume, până la sfârşit i-a iubit”.
Cuvintele „până la sfârşit” înseamnă: până la sfârşitul vieţii Sale, până la ultima suflare. Dar şi în ele există ideea desăvârşirii. Înseamnă: i-a iubit deplin, total, cu o intensitate extremă, până la capăt.
Ucenicii lui Isus vor rămâne în lume, în timp ce Isus va fi în slavă. Se vor simţi singuri, vor fi nevoiţi să depăşească multe încercări; chiar pentru acele momente Isus vrea ca ei să fie siguri de iubirea Sa.
“Iubindu-i pe ai săi din lume, până la sfârşit i-a iubit”.
Nu simţi în această frază stilul de viaţă al lui Cristos, modul Său de a iubi? El spală picioarele ucenicilor. Iubirea Sa îl conduce până la această formă de slujire, caracteristică pe atunci sclavilor.
Isus se pregăteşte pentru drama Calvarului pentru a le da „alor săi” şi tuturor, pe lângă cuvintele Sale extraordinare, pe lângă toate minunile, faptele Sale, chiar şi viaţa Sa.
Ei aveau nevoie de aceasta, nevoia cea mai mare pe care o are fiecare om; aceea de a fi eliberat de păcat, ceea ce înseamnă de moarte şi de a putea intra în Împărăţia Cerurilor. Trebuiau să aibă pace şi bucurie în Viaţa fără de sfârşit.
Şi Isus se oferă morţii, strigând părăsirea de Tatăl, până la a ajunge să spună la sfârşit: „Totul s-a împlinit”.
“Iubindu-i pe ai săi din lume, până la sfârşit i-a iubit”.
În aceste cuvinte se ascunde perseverenţa iubirii unui Dumnezeu şi delicateţea afecţiunii unui frate. Chiar şi noi, creştinii, pentru că Cristos este în noi, putem să iubim astfel.
Acum însă nu aş dori atât să îţi propun să-l imiţi pe Isus murind pentru ceilalţi (atunci cand i-a sosit ceasul): nu aş vrea să îţi ofer ca modele necesare pe părintele Kolbe care a murit în locul unui frate prizonier, nici pe părintele Damian care a devenit lepros cu leproşii, a murit cu ei şi pentru ei.
Se poate întâmpla ca niciodată, de-a lungul anilor, să nu ţi se ceară să-ţi dai viaţa fizic pentru fraţii tăi. Însă ceea ce Dumnezeu îţi cere cu siguranţă este să-i iubeşti până la capăt, până la capăt, astfel încât să poţi spune şi tu: „Totul s-a împlinit”.
Aşa a făcut micuţa Cetti, de 11 ani, dintr-un oraş italian. A văzut că prietena şi colega ei, Georgiana, de aceeaşi vărstă cu ea, era foarte tristă. A vrut să o liniştească, dar nu a reuşit. A dorit atunci să meargă în profunzime şi să afle cauza neliniştei sale.
Tatăl fetiţei murise şi mama o lăsase singură cu bunica, mergând să locuiască cu o altă persoană. Cetti bănuieşte tragedia şi intră în acţiune. Deşi atât de mică, îi cere prietenei sale să vorbească cu mama ei, dar Georgiana o roagă să o însoţească mai întâi la mormântul tatălui. Cetti o urmează cu o mare iubire şi o aude pe Georgiana cum îşi imploră tatăl ca să vină şi să o ia.
Lui Cetti i se frânge inima. În apropiere, se afla o biserică mică dărâmată, intră înăuntru. Au găsit doar un mic tabernacol şi un crucifix. Cetti spune: „Priveşte, în această lume, totul va fi distrus, dar crucifixul şi tabernacolul vor rămâne!”. Georgiana, ştergându-şi lacrimile, răspunde: „Da, tu ai dreptate!”. Apoi, plină de gingăşie, Cetti o ia de mână pe Georgiana şi o conduce la mama ei.
O dată ajunsă acolo, îi spune cu hotărâre aceste cuvinte: „Uitaţi, doamnă, nu sunt lucruri care mă privesc, dar eu vă spun că aţi lăsat-o pe fiica Dvs. fără iubirea maternă de care are nevoie. Şi vă mai spun ceva: nu veţi mai avea pace până când nu o veţi lua cu Dvs. şi nu vă veţi căi”.
A doua zi, Cetti o sprijină cu iubire pe Georgiana pe care o întâlneşte la şcoală. Dar iată un fapt nou, o maşină vine să o ia pe Georgiana: la volan se află mama ei. Şi din acea zi, maşina vine mereu pentru că, din acea zi, Georgiana locuieşte împreună cu mama ei care a renunţat în mod definitiv la prietenia cu acea persoană.
Din mica, dar marea acţiune a lui Cetti, se poate spune că „Totul s-a împlinit”. A făcut bine fiecare lucru. Până la capăt. Şi a reuşit.
Gândeşte-te puţin. De câte ori ai început să ai grijă de cineva pe care apoi l-ai părăsit, reducându-ţi conştiinţa la tăcere, cu mii de scuze? Câte acţiuni ai început cu entuziasm şi apoi nu le-ai mai continuat datorită dificultăţilor care ţi se păreau mai presus de forţele tale? Lecţia pe care ţi-o dă Isus astăzi este aceasta:
“Iubindu-i pe ai săi din lume, până la sfârşit i-a iubit”.
Fă şi tu aşa. Şi dacă într-o zi Dumnezeu îţi va cere viaţa cu adevărat, nu vei şovăi! Martirii mergeau la moarte cântând.
Iar răsplata va fi cea mai mare slavă, pentru că Isus a spus că nimeni pe lume nu are o iubire mai mare decât acela care îşi varsă sângele pentru prietenii Săi.
“Iubindu-i pe ai săi din lume, până la sfârşit i-a iubit”. Chiara Lubich, aprilie 1979