Probleme sociale

1. Probleme sociale Inegalitate, sărăcie, excluziune socială

2. Inegalitate, Sărăcie, Excluziune Socială • Definirea sărăciei • Poziţia săracilor în societate • Operaţionalizarea şi măsurarea sărăciei Lecturi recomandate: • Berevoescu, Ionica; Stănculescu, Manuela S.: „Munca invizbilă a săracilor din zonele sărace” şi „Strategii de supravieţuire în zonele sărace” în Sărac lipit, caut altă viaţă! (2004), Bucureşti, Ed. Nemira, pp. 184-257 • Lister, Ruth (2004): Poverty, Cambridge: Polity Press, pp.1-74 (la sala de lectură) • Comisia Naţională Anti-Sărăcie şi Promovarea Incluziunii Sociale (CASPIS) (2004): Raport de Incluziune/Excluziune Socială. www.caspis.ro • Atkinson, A.B. (2002): „Evaluation of National Action Plans on Social Inclusion: the Role of EUROMOD”, EUROMOD working paper EM1/02, Departent of Economics, University of Cambridge • http://www.econ.cam.ac.uk/dae/mu/publications/em102.pdf

3. Definirea sărăciei • Definiţia operaţională a sărăciei presupune stabilirea unui prag absolut (în funcţie de nevoile umane de bază) sau relativ (în funcţie de modul de viaţă obişnuit în societatea respectivă) care delimitează populaţia săracă de restul populaţiei. • Definiţia operaţională în termeni absoluţi: lipsa resurselor necesare pentru satisfacerea nevoilor de subzistenţă - Stabilirea unui “coş zilnic” de bunuri şi servicii necesare pentru subzistenţă; - Stabilirea unui prag al venitului exprimat în dolari cu putere de cumpărare echivalentă (Purchasing Power Parity USD; pragul utilizat de UNDP este 4PPP$/zi şi 2 PPP$/zi pentru sărăcia extremă);

4. Exemplu: Indicatori absoluţi ai sărăciei materiale a indivizilor % din populaţie pragul de venit • Suedia 6.3% 11 PPP $ /zi • UK 15.7% 11 PPP $ /zi • SUA 13.6% 11 PPP $ /zi • Ungaria sub 1%4 PPP $/zi • România 23%4 PPP $/zi • Ucraina 25%4 PPP $/zi • R. Moldova 84% 4 PPP $/zi • India 79.9%1 PPP $/zi • Kenya 58.6% 1 PPP $/zi • Sursă: UNDP Human Development Report 2003

5. Definirea sărăciei în termeni relativi • Definirea sărăciei în termeni relativi, ca o situaţie de deprivare relativă multiplă: materială, socială, culturală (educaţională), politică, de mediu fizic de viaţă. Prin acumularea dezavantajelor, indivizii ajung să fie excluşi din societatea în care trăiesc. EXEMPLE: Definiţia lui Townsend: „… o formulare socială mai cuprinzătoare şi mai riguroasă a înţelesului sărăciei, aceea de deprivare relativă. (…) Persoanele sunt în situaţia de deprivare relativă dacă nu pot obţine într-o măsură suficientă acele condiţii de viaţă – hrană, bunuri de consum, standarde de viaţă şi servicii – care le-ar permite să îşi asume roluri sociale obişnuite, să participe în relaţii sociale şi să aibă un comportament obişnuit, aşa cum se aşteaptă din partea lor în societatea respectivă” (Townsend, 1993: 33-36). Townsend, Peter: The International Analysis of Poverty. London: Harvester Wheatsheaf, 1993.

6. EXEMPLU: Townsend (1993): Operaţionalizarea deprivării relative DIMENSIUNI Deprivare materială Deprivare socială SUBDIMENSIUNI 1. Hrană 1. Lipsa drepturilor de muncă 2. Îmbrăcăminte 2. Viaţa de familie 3. Locuinţă 3. Integrarea în comunitate 4. Facilităţi în gospodărie 4. Participare formală în instituţii 5. Mediul fizic 5. Recreare/loisir 6. Rezidenţa 6. Educaţie 7. Condiţiile de muncă Ex: Indicatori pentru deprivare în ceea ce priveşte îmbrăcămintea: • Lipsa de încălţăminte adecvate pentru fiecare anotimp; • Lipsa de îmbrăminte adecvată pentru ploi şi furtuni; • Lipsa de îmbrăcăminte adecvată pentru vremea rece; • Mai puţin de trei perechi de şosete aflate într-o stare bună; • Lipsa unui costum/rochii de seară; • A cumpărat îmbrăcăminte la mâna a doua (second-hand) în ultimele 12 luni

7. Abordarea Comisiei Europene: Risc de sărăcie şi excluziune socială Definiţia “europeană” a sărăciei: „ considerăm că sunt sărace acele persoane, familii sau grupuri ale căror resurse (materiale, culturale sau sociale) sunt atât de limitate încât îi exclud de la acele standarde minime de viaţă care sunt recunoscute drept acceptabile în societăţile în care trăiesc” (Consiliul European, Decembrie 1984). • O modificare a perspectivei asupra sărăciei: sărăcia ca proces prin care individul este exclus de la beneficiile societăţii în care trăieşte: - obţinerea de resurse economice prin participarea pe piaţa forţei de muncă, - obţinerea de resurse culturale şi sociale prin educaţie; - servicii publice; - condiţii de locuit şi mediu de viaţă adecvat; - securitate fizică: subzistenţă, sănătate, protecţie împotriva criminalităţii - stimă de sine, respect din partea celorlalţi. Riscul de sărăcie şi de excluziunea socială sunt conceptele preferate de Comisia Europeană. Dezideratul este “incluziunea socială”, definită mai ales ca re-inserţie pe piaţa forţei de muncă sau în sistemul educaţional. Accent pe politici sociale active (care solicită efortul beneficiatului) în defavoarea celor pasive (care furnizează resurse materiale beneficiarului).

8. Măsurarea sărăciei: rata de sărăcie • Rata de sărăcie - proporţia de indivizi sau de gospodării care trăiesc sub pragul de sărăcie. De exemplu, Comisia Europeană utilizează pragul relativ de risc al sărăciei: 60% din venitul median pe membru echivalent de gospodărie. Transformarea statistică a membrilor gospodăriei în “membrii echivalenţi” se realizează pe baza unui set de reguli denumit “scală de echivalenţă” , ce ţine seama de mărimea şi structura gospodăriei. Scala de echivalenţă folosită în prezent: OECD-2, care ponderează cu 0.5 fiecare adult din gospodărie (cu excepţia capului de familie) şi cu 0.3 fiecare copil sub 15 ani. Exemplu: dacă avem o gospodărie formată dintr-un cuplu cu trei copii care trăieşte împreună cu mama soţului, venitul (cheltuielile) per membru echivalent de gospodărie se calculează împărţind venitul (cheltuielile) totale la 1+2*0.5+3*0.3=2.9.

11. Poziţia săracilor în societate Câteva distincţii conceptuale: - “Deserving” versus “underserving poor” (cei care merită a fi ajutaţi şi cei care nu) • Sărăcia temporară sau tranziţională (asociată anumitor perioade din viaţa unui individ), sărăcie cronică (pendularea gospodăriei în jurul pragului de sărăcie) şi sărăcie prelungită (situarea îndelungată sub pragul de sărăcie, asociată cu o stare de marginalizare sau excludere socială); • Factori ce nu pot fi controlaţi de individ: • Caracteristici individuale date la naştere: handicap, sex, etnie, rasă, situţia economică a părinţilor • Cauze sociale structurale • Situaţii de criză socială şi economică • Factori ce depind de individ: - decizii personale: bazate pe calcul utilitar, valori, afecte, etc. - comportament: iniţiativă, hărnicie, asumarea de riscuri, educaţie, socializare, comportament reproductiv

12. Definirea sărăciei La nivel de regiune: Stabilirea unor indicatori macrosociali şi structurali: mortalitatea infantilă, proporţia noilor născuţi sub greutatea normală, proporţia populaţiei analfabete, accesul la apă curată, rata şomajului de lungă durată, rata sărăciei absolute, rata de şcolarizare, criminalitatea, accesului la servicii publice, etc. Exemplu: indicele dezvoltării umane (HDI) şi indicele de sărăcie (HPI) elaborate de UNDP

13. UNDP: Operaţionalizarea dezvoltării umane a unei ţări DIMENSIUNI: O viaţă lungă şi sănătoasăCunoştinţeNivel de trai decent INDICATORI: Speranţa de viaţă - rata alfabetismului - PIB/locuitor - rata şcolarizării INDICI Index speranţă de viaţă Index educaţie PIB index Indicele de dezvoltare umană (HDI) Exemple de operaţionalizare a sărăciei la nivel macro UNDP: Operaţionalizarea sărăciei umane pentru ţările OECD DIMENSIUNI: O viaţă lungăCunoştinţeNivel de trai decentExcluziune socială şi sănătoasă INDICATORI: Speranţa de viaţă - rata alfabetismului - rata sărăciei – rata şomajului de lungă durată Indicele de sărăcie umană (HPI-2)

14. Indicele de dezvoltare umană (HDI) şi coef. Gini Sursă: UNDP: Human Development Report 2003 şi 2005

15. Probleme metodologice în măsurarea sărăciei Ratele de sărăcie absolute şi relative oferă o primă imagine asupra situaţiei de sărăcie. Ce alţi indicatori am mai putea utiliza pentru o evaluare mai precisă?

16. Măsurarea sărăciei: profunzimea sărăciei Deficitul mediu relativ de sărăcie (poverty gap) – diferenţa medie între valoarea resurselor de care dispun persoanele/gospodăriile sărace şi pragul de sărăcie. Cu alte cuvinte, valoarea resurselor care ar trebui transferate persoanelor sărace astfel încât ei să îşi depăşească situaţia de sărăcie. Pentru a permite comparaţii între ţări, deficitul de sărăcie se exprimă ca procent din pragul de sărăcie. Se mai utilizează şi denumirile de decalaj mediu relativ sau de profunzime a sărăciei. De asemenea, se poate calcula şi deficitul median relativ. Vezi: Molnar, Maria (1999): „Mãsurarea sărăciei” in Sărăcia şi protecţia socială, Bucureşti: Ed. Fundaţiei România de mâine, pp.21-55 P - pragul de sărăcie (un anumit nivel al veniturilor sau cheltuielilor gospodăriilor) N - nr. persoane sărace Xi – venitul sau cheltuielile gospodăriei pesoanei i situate sub pragul de sărăcie Deficitul de sărăcie=Σ(P- Xi)*100/(N*P) În România, în 2002, deficitul mediu relativ de consum a fost de 7% la nivel naţional, respectiv 4% in urban şi de 11% rural (conform World Bank, 2003). Decalajul median relativ de venit, în acelaşi an, a fost de 22.5% (conform CASPIS, 2004). Venit pe membru echivalent de gospodărie Pragul de sărăcie Persoane în ordine ascendentă în funcţie de venitul pe membru echivalent în gospodăria în care trăiesc Persoane sărace

17. Sărăcie şi inegalitate socială: raportul cvintilelor Definirea pragului de sărăcie în termeni relativi implică o dimensiune de inegalitate socială. Indicatorii cel mai frecvent utilizaţi ai inegalităţii sociale: 1. raportul cvintilelor 2. Coeficientul lui Gini • Raportul cvintilelor: Raportul dintre venitul sau cheltuielile medii ale celor mai bogaţi 20% din populaţie şi venitul sau cheltuielile medii ale celor mai săraci 20%. De exemplu, dacă într-o întreprindere raportul cvintilelor de salariu este 3, înseamnă că cel mai bine plătiţi 20% dintre angajaţi câştigă, în medie, de 3 ori câştigul mediu al celor mai prost plătiţi 20%. Conform raportul CASPIS (2004), în 2002 în România raportul cvintelelor de venit pe membru de gospodărie a fost 4.7, dacă luăm în calcul şi consumul din resurse proprii şi 8, dacă nu luăm în calcul şi acest consum.

18. Sărăcie şi inegalitate socială: coeficientul lui Gini 100% din venitul populaţiei Curba lui Lorenz Coef. Lui Gini = Aria cuprinsă între curba lui Lorenz şi diagonala principală (aria A), exprimat ca % din aria cuprinsă între diagonala principală şi axa orizontală (aria A+B). Coef. lui Gini = A/(A*B) Dacă venitul se distribuie egal în populaţie, atunci venitul cumulat creşte proporţional cu numărul de persoane: curba lui Lorenz devine o dreaptă ce se suprapune peste diagonala principală. Coef lui Gini va lua valoarea 0 (zero). Dacă inegalitatea este maximă (un singur individ ia tot venitul, iar restul nu au venit), atunci curba lui Lorenz se suprapune peste axa orizontală şi cea verticală (din dreapta). % din venitul total al populaţiei A B 100% din populaţie Persoane în ordine crescătoare după venit

19. Riscul de sărăcie şi inegalitate socială în ţările UE, 2005-2006 Source: ESPROSS, 2008 and ESS 3rd Round, 2006, for data on subjective economic strain.. Own calculations. Subjective economic strain indicated by answering the question „How do you feel about household’s income nowadays” with „Difficult” or „Very difficult living on present income”. The Czech Rep. and Denmark were not included in the ESS 3rd Round

20. În ce măsură este atenuată sărăcia prin transferurile sociale? Comparaţii între sărăcia pre-transfer şi sărăcia post-transfer Indicatori: - Reducerea absolută a ratelor de sărăcie: cu cât se reduc ratele de sărăcie dacă luăm în calcul şi veniturile obţinute din prestaţii sociale? - Reducerea relativă: ce procent dintre cei situaţi sub pragul de sărăcie “înainte” de transferuri sociale ocolesc sărăcia datorită transferurilor sociale? Source: ESPROSS, 2005

21. Probleme metodologice: să luăm în calcul consumul din resurse proprii ale gospodăriei în evaluarea ratei de sărăcie? Sursă: CASPIS, 2004

22. Probleme: • Cum evaluăm resursele de care dispun indivizii? De exemplu, evaluăm venitul gospodăriei, sau cheltuielile? • Cum putem ţine cont de economia de scală din cadrul gospodăriei? Ce scale de echivalenţă să folosim? • Presupunerea distribuţiei echitabile a resurselor într-o gospodărie este în general problematică – cu atât mai mult în cazul gospodăriilor sărace, unde economisirea şi sacrificiile sunt inevitabile; • Majoritatea cercetărilor de calitate a vieţii din România sunt cercetări transversale – acestea subestimează proporţia persoanelor care trec printr-o stare de sărăcie dar reuşesc să revină deasupra pragului de sărăcie; • Problema pragului: pot fi considerate sărace şi persoanele care oscilează sub şi peste pragul de sărăcie? • În România nu există o cercetare longitudinală (panel) suficient de întinsă astfel încât să permită analiza agravării în timp a situaţei celor sub pragul de sărăcie, respectiv situaţia celor de oscilează în jurul pragului. Cercetarea panel realizată de ICCV: doar trei ani consecutivi, 1995-98. • Relaţia dintre situaţia “obiectivă” de bunăstare şi experienţa subiectivă a sărăciei. Problema grupurilor de referinţă.

23. Capcana Sărăciei (Poverty Trap) • Maria şi Gheorghe sunt căsătoriţi şi au doi copii: Ionică (de 3 ani) şi Georgeta (de 5 ani). Maria lucrează cu jumătate de normă ca vânzătoare la un chioşc şi are un salariu net lunar de 390 lei. Gheorghe este lăcătuş şi câştigă lunar 1400 lei. Pentru perioada de iarnă, au aplicat pentru ajutor la încălzire şi cererea le-a fost acceptată, având în vedere că ajutorul se acordă celor cu venituri sub 615 lei pe membru de familie. • Recent, o rudă din Floreşti a propus Mariei să lucreze în croitoria lor, oferindu-i un salar de 1000 lei. Acesta ar însemna 610 lei în plus pentru bugetul familiei. Sau nu? • ACUM: • Venitul total=1400+390+2*32 (alocaţiile pt copii)=1854 lei • Venitul pe persoană= 1854/4=463.5 lei • Pentru acest nivel al venitului net pe membru de gospodărie, ajutorul pentru încălzirea locuinţei a fost de 20 lei pe lună (vezi Ordonanţa Guv. OUG 14/2008). • DACĂ MARIA acceptă să lucreze în Floreşti: • Venitul total=1400+1000+2*32 (alocaţiile pt copii)=2464 lei • Venitul pe persoană=2464/4= 616 lei. • În acest caz, familia nu se mai califică pentru ajutorul pentru încălzire. De asemenea, Maria va trebui să utilizeze un abonament RATUC pentru Floreşti + o linie din oraş, care costă peste 100 lei. • Din câştigul ipotetic de 610 lei Maria şi Gheorghe au scăzut ajutorul de încălzire (20 lei) şi preţul abonamentului (100 lei) şi le-au rămas 490 lei. Dar dacă Maria face naveta în Floreşti, va trebui să înscrie copiii la o grădiniţă cu program prelungit, sau le găsească o bonă. În ambele cazuri, costurile se vor ridica peste 490 lei pe lună...

24. Sărăcia ca lipsă a capabilităţii de alegere – Amartya Sen • Chiar dacă resursele în funcţie de care estimăm situaţia economică şi socială a unui individ sunt relative la societatea în care trăieşte, capacitatea lui de a se folosi sau nu de resursele valorizate social este absolută. • În abordarea lui Sen, sărăcia este relativă doar la nivelul resurselor, dar este absolută la nivelul indivizilor: individul are sau nu are capabilitatea de a alege între o situaţie sau alta, între satisfacerea sau nesatisfacerea nevoilor sale sociale (relative). “Cu riscul de a simplifica în mod excesiv, aş vrea să spun cu sărăcia este un concept absolut în sfera capabilităţilor, dar ia adesea o formă relativă în sfera comodităţilor şi a caracteristicilor” (Sen, 1983: 161). Alegerea de a satisface anumite dimensiuni ale bunăstării, mai precis a ceea ce este definit ca bunăstare într-o anumită societate, depinde de scopurile agentului social. Ca urmare, nu satisfacerea per se a acestor nevoi social definite constituie un indicator al bunăstării, ci libertatea de a alege satisfacerea sau nu a acestora. În consecinţă, „libertatea de a alege bunăstarea are mai multă relevanţă pentru politica statului decât realizarea bunăstării, în cazul cetăţenilor adulţi” (1993:36). Spre deosebire de realizarea ca atare (achievement), libertatea de a realiza (freedom to achieve) este o capabilitate individuală care nu poate fi abordată decât în termeni absoluţi. Ex: Postul – deprivare materială deliberată, dar nu sărăcie. Sen, Amartya; Nusbaum, Martha (1993): The Quality of Life, Oxford University Press, Oxford Sen, Amartya (1983): “Poor, relatively speaking” in Oxford Economic Papers, 35(1983), 153-169

25. Evoluţia ratelor de sărăcie în România Sursă: CASPIS, 2004: Dinamica Sărăciei şi a Sărăciei Severe în perioada 1995-2003. Pragul de sărăcie utilizat este unul relativ, bazat pe cheltuieli. Pentru mediul rural, s-a inclus consumul din resurse proprii. Surse on-line despre sărăcia în România: Comisia Naţională Anti-Sărăcie şi Pomovare a Incluziunii Sociale (CASPIS)www.caspis.ro Rapoartele anuale ale UNDP Human Development Report Romania www.undp.org Rap.Băncii Mondiale – Romania: Poverty Assessment (World Bank, September 2003) Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii: Calitatea Vieţii în România (Academia Română, 2003) www.iccv.ro Strategia Naţională de Combatere a Sărăciei şi de Promovare a Incluziunii Sociale (Guvernul Romaniei, 2002 şi 2005), vezi www.mmssf.ro

26. Evoluaţia ratei de sărăcie şi a inegalităţii veniturilor Evoluaţia ratei de sărăcie pe medii de rezidenţă Sursă: CASPIS, 2004: Dinamica Sărăciei şi a Sărăciei Severe în perioada 1995-2003. Pragul de sărăcie utilizat este unul relativ, bazat pe cheltuieli. Pentru mediul rural, s-a inclus consumul din resurse proprii.

27. Inegalitate, sărăcie, excluziune socială – Rezumat • Încercări de conceptualizare a sărăciei: sărăcie absolută versus relativă • Sărăcia ca deprivare relativă multidimensională (Townsend) • Sărăcia ca lipsă capacităţii de alegere - o sărăcie absolută? (Sen) • Experienţa subiectivă a sărăciei • Excluziunea socială. Abordări ale Comisiei Europene (Atkinson) • Probleme metodologice în evaluarea situaţiei de sărăcie • Surse de date: rapoarte naţionale (CASPIS) şi cele ale UNDP, UNICEF, World Bank, Euromod. Care sunt grupurile sociale care prezintă un risc sporit de sărăcie şi excluziune socială în România? Strategia Naţională Anti-Sărăcie şi de Promovare a Incluziunii Sociale formulată de Guvernul României în 2002, evaluată apoi în 2004 şi restructurată în 2006