Ivanov Pavel si Trifan Mariana Clasa a XI-a D Liceul teoretic “ Mihail Sebastian”

1. Chimistisidescoperiri in domeniulchimieiGrupa nr. 8 IvanovPavelsiTrifan Mariana Clasa a XI-a D Liceulteoretic “Mihail Sebastian”

2. In 1828 Wöhlerrealizeaza prima sinteza organica, printr-o simpla incalzire, transformand cianatul de amoniu (sare tipic anorganica) in uree diamida H2CO3- compus tipic organic. Reactia este o reactie de izomerizare, cei doi compusi fiind substante izomere, substante cu aceeasi formula moleculara, dar formule structurale diferite. Experientalui Wöhler arata ca obtinereasubstantelor organice este accesibila omului, nefiind necesara pentru aceasta o forta de natura divina, ceea ce a deschis calea sintezelor organice.

3. In aceste conditiidefinitia pe care a dat-o Berzelius chimiei organice nu era corecta. Analiza substantelor organice arata prezenta cu preponderenta a atomului de carbon, atom pe care chimistiiil pun la baza chimiei organice. Conform acestei teorii chimia organica este chimia carbonului. Aceasta definitie este partial corecta deoarece : - exista multicompusi ai carbonului de natura anorganica ( H2CO3 si sarurile sale, CO2, CO ). - exista multicompusi organici care in molecula lor nu prezinta atomi de carbon ( hidroxil amina H2N-OH, hidrazina H2N-NH2 ). Analiza compusilor organici duce la concluzia prezentei alaturi de atomii de carbon al unui alt atom si anume atomul de hidrogen. Compusii organici ai hidrogenului cu carbonul poarta denumirea de hidrocarburi. Analizele moderne arata ca teoretic si in mare parte practic, toticompusii organici pot fi sintetizati din hidrocarburi, acesticompusi denumindu-se derivati ai hidrocarburilor. Derivatii hidrocarburilor: compusi organici rezultati prin inlocuirea unuia sau mai multor atomi de hidrogen cu atomi sau grupuri de atomi ai elementelor organogene organizati in functiuni. Elemente organice : elemente care se gasesc in compusii organici, sunt nemetale C, H, O, N, S, P, X ( halogeni : F ,Cl, Br, I )

4. ,,Organogene'' = dau nastere la compusi organici. Chimiaorganica - chimia hidrocarburilor si a derivatilor acestora. Obiectul chimiei organice il constituie : ·        izolarea si purificarea substantelor organice. ·        stabilirea compozitiei si structurii lor. ·        cunoastereaproprietatilor lor si a posibilitatilor de transformare. ·        sinteza de laborator a compusilor organici ce prezinta importanta.

5. Borul impur a fost preparat pentru prima data in 1808, cam in acelasi timp de catreGay-Lusac si Thenard in Franta si H. Davy in Anglia. Dupa50 de ani, Wahler si Cleire au preparat si au descries doua varietati de bor; una asemanatoare diamantului si alta avandproprietatile grafitului. In anul 1876 s-a demonstrate ca borul adamantin este de fapt o borura de aluminiu (B17Al), iar cel grafitoid o borocarbura de aluminiu (B48C2Al3). Dupainca 16 ani (1892), prin reducerea cu magneziu anhidridei borice, Moissanobtine un produs mai pur. Abia in anul 1929 Andrieux a pus la punct prepararea electrolitica a borului dintr-un amestec de anhidrida borica, magneziu si florura de magneziu, iar obtinerea borului cu o avansata puritate a fost realizata in ultimele decenii prin descoperirea clorurii de bor in arc voltaic sau prin cracarea unor borani. Denumirea de bor provine de la cuvantul “borach” (borax), prin carealchimistiiintelegeu diferite alcalii . Descoperirea in anul 1775 a acidului boric in soffionii din Toscana a adus Italiei, incepand din anul 1818, monopolul borului, care insa nu a fost de lunga durata, fiind treptat diminuat incepand cu anul 1850, odata cu descoperirea zacamintelor de borate din Turcia si Chile, iar mai tarziu si a unor importante acumulari din S.U.A.

6. Simbol chimic: B Numaratomic: Z=5 Masa atomica: 10,81 Singurul element din grupa 13(IIIA), care poate fi situate intre nemetale si semimetale este borul, restul fiind metale. Element cu structura electronica 1s22s22p1, cu deficit de electroni la atom si electronegativitate 2,0, borul se deosebesteessential de restul din grupa. Capabil sa realizeze cu usurintalegaturitricentrice si legaturi B-B policentrice, in stare cristalina, borul elementar are ca unitate de baza structurala icosaedrul regulat, constituit din 12 atomi de bor uniti prin legaturi covalente. In functie de conditiile experimentale, borul cristalin prezinta trei forme alotropice: α- romboedric, β-romboedric, α_patratic.

7. Element din blocul p, borul se distinge printr-o structura electronica superioara 2s22p1 cu trei electroni exteriori, fapt care ii permite sa prezinte stare de oxidare maxima +3, in toate combinatiile sale fiind legat covalent, acesta neputand forma cationi, B3+. Din aceasta cauza nu se cunosc saruri ale acestuia cu oxoacizii minerali. Caracterizat prin deficienta de electroni la atomul central, borul are o tendinta mare de a forma legaturitricentricebielectronice prin hibridizari sp3.

8. Descoperirea mișcării browniene Botanistul englez Robert Broun în anul 1827, preocupat cu studiul microscopic al polenului diverselor plante, a preparat o suspensie coloidală din polen în apă. Metoda suspensiei era folosită pentru a separa particulele de polen extrem de fine în vederea studierii la microscop a unei singure particule. Brown a observat în câmpul microscopic că polenul din suspensie manifestă o mișcare complet dezordonată și continuă. El a crezut că mișcările se datorează agitării preparatului în timpul procesului de amestecare a polenului în apă; lăsând suspensia în stare de repaus timp de mai multe luni se aștepta ca gradul de agitație a polenului să scadă sau să înceteze. Spre surprinderea lui, intensitatea agitației particulelor n-a scăzut și nu prezenta nicio modificare a particularităților sale. La început aceste mișcări erau considerate o formă de manifestare a vieții, dar în scurt timp s-a descoperit că fenomenul observat de către Brown se manifestă și în cazul suspensiilor de mici particule anorganice. Mai mult, s-a arătat că intensitatea mișcărilor complet dezordonate ale particulelor crește odată cu temperatura și scade odată cu creșterea masei particulelor din suspensie. Ulterior s-a descoperit că fenomenul este prezent și în cazul unor particule solide, extrem de fine, dispersate într-un mediu gazos (în aer, de exemplu) Fenomenul pus în evidență de Brown a fost denumit mișcare browniană.

9. Agitația termică, numită și mișcare browniană (după botanistul Robert Brown, care a descoperit-o) este o mișcare spontană, complet haotică și dependentă de temperatura mediului, a unor particule aflate într-o suspensie coloidală sau dispersie gazoasă. Robert Brown a observat fenomenul în anul 1827, când a încercat să studieze particule de polenîn câmp microscopic. Primul care a dezvoltat o teorie a mișcării browniene, confirmată apoi experimental, a fost Albert Einstein, care în 11 mai 1905 a publicat în revista AnnalenderPhysik articolul „Despre mișcarea particulelor mici suspendate în lichide staționare, conform cerințelor teoriei cinetico-moleculare a căldurii”. El a stabilit legea care îi poartă numele și care arată că media pătratelor deplasărilor (sau proiecțiilor sale) particulelor browniene variază direct proporțional cu timpul în care se fac deplasările, temperatura rămânând constantă.